40 de ani de credinţă şi jertfă - Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din Târgu Frumos

Ridicată şi sfinţită în anul 1986, în timpul regimului comunist, într-o perioadă în care construirea unei biserici reprezenta un adevărat act de voinţă şi jertfă, această biserică este mărturia puterii unei comunităţi de a rămâne unită în jurul credinţei sale.Într-o vreme în care ridicarea unui nou lăcaş de cult era un demers deosebit de dificil, comunitatea din Târgu Frumos a avut puterea şi determinarea de a duce la îndeplinire acest proiect. Biserica a fost ridicată prin munca, contribuţia şi sacrificiul multor membri ai comunităţii.Această biserică nu a fost zidită doar din cărămidă şi mortar, ci din credinţă, solidaritate şi jertfă.Un rol esenţial în realizarea acestui proiect l-a avut Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Nafanail, pe atunci Părintele Nicola, unul dintre principalii promotori ai demersului şi un important factor de mobilizare a comunităţii.În cei 40 de ani de la sfinţire, biserica a devenit un reper spiritual şi identitar pentru ruşii lipoveni din Târgu Frumos. Aici s-au rugat generaţii întregi, au fost botezaţi copii, s-au întemeiat familii şi au fost pomeniţi înaintaşii noştri. Mai presus de toate, aici s-au păstrat credinţa, tradiţiile şi legătura dintre generaţii.Aniversarea celor 40 de ani este un prilej de recunoştinţă faţă de toţi cei care au contribuit la ridicarea şi dăinuirea acestui sfânt lăcaş - preoţi, ctitori, binefăcători şi credincioşi - şi, în mod deosebit, faţă de generaţia care, într-o perioadă dificilă, a avut curajul să construiască pentru viitor.În calitatea mea de deputat în Parlamentul României şi preşedinte al Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, transmit comunităţii din Târgu Frumos întreaga mea apreciere şi recunoştinţă pentru credinţa, perseverenţa şi spiritul de solidaritate prin care a păstrat vie această moştenire.Patruzeci de ani de la sfinţirea acestei biserici înseamnă 40 de ani de rugăciune, credinţă şi continuitate.Fie ca acest sfânt lăcaş să rămână şi de acum înainte un reper al credinţei şi identităţii ruşilor lipoveni şi un loc în care generaţiile viitoare să-şi găsească rădăcinile şi să primească mai departe valorile moştenite de la înaintaşi.Dumnezeu să-i pomenească pe toţi cei care au contribuit la ridicarea acestei biserici şi să-i binecuvânteze pe cei care, astăzi, îi păstrează vie credinţa!