Stimată comunitate rusă lipoveană,

Legătura cu familia și limba maternă sunt, poate, cele mai intense conexiuni ce ne-au fost date să experimentăm de-a lungul vieții în acest colț al Europei, denumită Dobrogea. Și ar mai fi încă una, la fel de puternică, cea care ne leagă de religia noastră. Însă, aceasta din urmă este una mult mai intimă și spirituală, pe când celelalte două sunt puțin mai vizibile și recognoscibile pentru lumea noastră exterioară.

Având în vedere faptul că enunțurile de mai-înainte sunt valabile atât în privința unui tătar de religie musulmană, cât și în cazul unui rus lipovean de confesiune ortodoxă de rit vechi, tind să cred că pământul dobrogean emană ceva foarte special și ne modelează relațiile puternice din viețile noastre.

Cu acest gând frumos, de fraternitate întru valori de aceeași factură, doresc să vă transmit gânduri alese și ”la mulți ani” cu prilejul Zilei limbii ruse materne atât din partea mea, cât și din partea instituției pe care o reprezint, Departamentul pentru Relații interetnice din cadrul Guvernului României.

Și pentru că în această mare familie dobrogeană, din care facem parte noi toți, cei prezenți aici, există atât similitudini, cât și diferențe, aș dori să amintesc cel puțin una pentru care purtăm un respect aparte și noi, cei din afara comunității. Și anume, faptul că în cazul fraților noștri ruși lipoveni putem vorbi, la modul practic, de două limbi materne: cea slavonă, limba religiei, și cea rusă – dobrogeană, aș spune –, rezervată familiei. Poate ne împărtășiți nuanțele simțămintelor dumneavoastră față de cele două limbi, până atunci eu, ca și observator laic, pot să spun doar atât: cât de frumos poate fi să-i vorbești Dumnezeului tău pe o limbă destinată și dedicată eminamente acestei legături foarte speciale.

Limba rusă, pe de altă parte, ne amintește de clasicii ruși pe care i-am citit în traducere, ne amintește de cântecele voioase și melancolice pe care le-am putut asculta cu diverse ocazii. Dar ne amintește și de fragmentele de știri pe care le putem asculta de 1 an încoace, și nu doar în contexte favorabile și pline de apreciere.

Nu aș putea trece, pur și simplu, peste acest fapt fără a remarca: acest an care a trecut pare a fi unul plin de provocări și temeri pentru comunitatea rușilor lipoveni din România. Istoria cea mai recentă a căpătat forma unui nor negru deasupra capului nostru, al tuturor, și al dumneavoastră, în mod special. Dar aș dori să profit de această ocazie pentru a vă mulțumi pentru faptul că, în pofida vitregiilor venite din afară, ne-ați oferit un an al exemplului de solidaritate, un an al sărbătoririi valorilor umane prin felul în care ați ales să vă manifestați în criza războiului, prin ajutorul pe care l-ați acordat celor oropsiți.

Departamentul pentru Relații Interetnice, ca de altfel și alte instituții publice, în frunte cu Administrația Prezidențială, vă apreciază eforturile.

Vă întindem totodată și brațul susținerii noastre morale și pentru perioada următoare. Din ferma convingere că o comunitate și un popor nu pot fi judecate prin prisma întâmplărilor foarte volatile, incontrolabile și adesea superficial cunoscute de pe scena politicii internaționale.

În calitatea mea de credincios musulman, vă pot împărtăși senzația unei nedreptăți similare, cu două decenii în urmă, când comunitatea mea a avut parte de umbra acelui nor negru format, de asemenea, pe scena politicii internaționale, departe de voința și convingerile noastre.

Din fericire, însă, trăim vremuri în care comunicarea nu mai are opreliști: un tătar musulman poate veni la dumneavoastră să vă spună ”știu ce simțiți, am avut și eu parte de ceva similar, nu vă temeți, și comunitatea mea a trecut cu bine peste această experiență nefastă.”

Iar faptul că ne aflăm cu toții aici, este o dovadă în sine că patria noastră comună, Dobrogea, România ne oferă, și în continuare, ocrotirea de care avem nevoie.

Să fie într-un ceas bun!

La mulți ani limbii dumneavoastră materne, limba rusă, și tuturor vorbitorilor săi!”