Lespezenii în cele două conflagrații mondiale


          Primul Război Mondial (1914-1918) avea să atragă și România în această amplă și sângeroasă confruntare militară europeană. Consiliul extraordinar și-a dat acordul intrării României în război de partea Antantei, văzând în acest act politic și militar singura posibilitate de înfăptuire a visului național al unirii tuturor românilor. Așa au ajuns să fie mobilizați la război mulți militari din zona Pașcani care au făcut parte din regimentele de infanterie fălticenene, 16 și 56.

          Între mulți militari care s-au distins în luptele din timpul Războiului de întregire a neamului au fost și lipoveni din Lespezi, județul Iași, care au luptat la Mărășești. Printre aceștia s-au numărat: Tudose Vasile, folosit și ca translator, fratele acestuia Eutropie Tudose, Clim Tihan, Vasile Pahomi, distinși cu „Virtutea militară, bărbăție și credință clasa a III-a cu spadă”.
Dacă Primul Război Mondial nu a pricinuit pierderi comunei Lespezi și zonei orașului Pașcani, al Doilea Război a distrus aproape din temelii localitatea Lespezi. În vara anului 1944 au avut loc aplicații militare în zona Lespezi – Sirețel – Bucecea – Sulița – Bivolari – Cula – Răut - Nistru. Populația s-a refugiat în zona Botoșani, Turnu Severin, Roșiori etc. În perioada mai-august 1944, aviația de luptă a executat două bombardamente la Hârtoape, distrugând podul de acces. În aprilie 1944, Regimentul 29 Infanterie continuă marșul în retragere pe itinerariul Lespezi – Heci – Pașcani - Moțca, pentru a se apăra pe Valea Moldovei.

          În luptele de retragere, în localitatea Lespezi, infanteria inamică cu două batalioane, atacă puternic pentru a ocupa podul de peste Siret și pentru a opri înaintarea armatelor sovietice. Românii, comandați de generalul V. Hreamătă, au aruncat podul în aer, salvând astfel toate tunurile, muniția, oamenii răniți, trupele pregătindu-se în data de 7 aprilie1944 să se retragă la Pașcani, unde au și dus lupte de stradă, corp la corp cu inamicul.

          După Bătălia de la Moghilev, pe Nistru, în jurul datei de 20 martie 1944, se retrăgeau ultimele unități pe direcția Sulița – Lipcani – Botoșani – Sirețel – Lespezi – Pașcani - Moțca, care au ajuns pe 6 aprilie 1944, în jurul orei 16:00, în Târgul Lespezi, stabilindu-și comandamentul în clădirea fostei poște.

          Pe 7 aprilie 1944 au fost aruncate în aer podurile de peste Siret, de la Blăgești și Lespezi. Plutonul condus de sublocotenentul M. Hreamătă a traversat Siretul prin apă cu sloiuri până la piept, iar pe la ora 22:00 urca dealul Pașcaniului. Ostașii au reușit să se regrupeze a doua zi în satul Ștefan cel Mare, lângă Tupilați.
          Ofensiva sovietică duce la ruperea frontului Iași–Chișinău și trecerea Siretului de către armatele conduse de generalul Malinovski, atacând din flanc și din spate armatele românești. După lupte crâncene, au fost distruse orașul Pașcani și Târgul Lespezi. În noaptea de 23 spre 24 august 1944, s-a declarat încetarea ostilităților împotriva trupelor sovietice (,,Profiluri militare”, V. Stavarache). Acest război a adus mari distrugeri materiale, morți, răniți și prizonieri. Tragic a fost pentru familiile ai căror soți, fii, frați nu s-au întors acasă. Este și cazul lipovenilor Pahomi Sidor și Clim Tihan (osemintele acestuia fiind recuperate de fratele lui și înhumate la Manolea, deoarece localitatea Lespezi era distrusă). În memoria lor, s-au ridicat monumente în toate satele comunei.

          De remarcat este și eroismul militarilor sovietici care au căzut la datorie pe teritoriul comunei Lespezi. Ostașii sovietici și-au amenajat un spital de campanie pentru a îngriji răniții în clădirea Căminului Cultural din satul Bursuc Deal, iar cei care mureau erau îngropați în cimitirul din localitate. În prezent, în Bursuc Deal este amenajat Cimitirul Eroilor Sovietici, care au căzut la datorie pe teritoriul zonei Pașcani.

          Se cuvine să aducem prinos de recunoștință ostașilor căzuți la datorie, să le aprindem candele, să le punem flori și să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să le aline zbaterile sufletului, să le lase numele să dăinuiască pururi în lumina memoriei.

Eustinia TIHAN,
Lespezi (material publicat în „Zorile”, nr. 5/2020)