Neprețuita frumusețe a sfintei limbi slavone (II)

Fiecare dintre noi joacă un rol important în păstrarea culturii noastre, de aceea trebuie să ne „hrănim” cu acest alfabet și această limbă. Cu doi ani în urmă am marcat 100 de ani de la nașterea scriitorului rus Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1970), care a declarat că, dacă nu ar fi existat secolul XVII și schisma în biserica oficială rusă, care reprezintă o adevărată rană a poporului rus, nu ar fi avut loc nici revoluția din 1917, care a dus la o prăbușire a valorilor spirituale în societatea rusă. Patriarhul Kirill, cu care am avut onoarea să schimb două vorbe în anul în 2015, la Mănăstirea „Maica Domnului din Tihvin” (Tihvin, Federația Rusă), cu ocazia aniversării a 500 de ani de la sfințirea mănăstirii pe timpul lui Ivan cel Groaznic, a spus, de asemenea, că dacă nu ar fi existat anul 1917, nu ar fi existat nici cea de a doua teribilă și sângeroasă conflagrație mondială, care a dus la moartea a  27 de milioane de suflete din rândul poporului sovietic. Având în față o astfel de imagine, nu este greu să tragem următoarea concluzie: noi, credincioșii ortodocși de rit vechi, jucăm un rol important în dăinuirea și funcționarea spiritualității salvatoare. Și mă adresez aici, în primul rând, generației tinere, pentru că am avut ocazia să observ că elevii noștri sunt talentați, sunt copii cu o educație bună și un mare potențial intelectual. De ce să nu încerce să învețe și să înțeleagă și slavona bisericească și limba rusă maternă? Dragostea pentru aceste limbi se înrădăcinează încă din anii copilăriei. Tot atunci se fixează și dragostea pentru atmosfera slujbei și pentru mireasma din interiorul bisericii, pentru cântarea psaltică, pentru citit și liniștea divină de la finalul slujbei. În ce chip ne alină această liniște, cum ne vindecă, cum ne ghidează, astfel încât să ne concentrăm pe propria cale în viață, spre mântuirea sufletului!

Prin urmare, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România va continua proiectul de promovare a limbii slavone bisericești. Recent am terminat de redactat Evanghelia după Matei în două limbi - slavonă și română, pentru studiul individual pe lângă parohii și mănăstiri. În viitorul apropiat intenționăm să tipărim, în colaborare cu Departamentul de Slavistică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, o gramatică explicativă a limbii slavone pentru rușii lipoveni. Trebuie să sporim în cunoașterea și înțelegerea textelor bisericești. Iar fundamentul, baza necesară pentru a înțelege limba slavonă bisericească este limba rusă maternă. Prin urmare, trebuie să citim mult, să nu pierdem timpul, să acordăm atenție acelor lucrări care sunt mai aproape de inima noastră. Trebuie să citim, spre exemplu, Viețile Sfinților, care reprezintă o Biblie trăită. Găsim acolo răspunsul la toate frământările sufletești, cauzate de diferite situații dificile ale existenței – cum să ne purtăm, cum să acționăm, căror exemple să le urmăm. Desigur, trebuie să fii curajos în viață, dar curajul trebuie să fie însoțit de un orizont larg de cunoștințe și cultură.

În acest moment, avem nevoie de apologeți în acest domeniu, care ar putea să găsească răspunsuri la întrebările pe care ni le adresează lumea de azi. Comunitatea însăși trebuie să crească astfel de specialiști în interiorul ei. De la bun început, de când am devenit director general și apoi președinte al CRLR, mi-am dat seama că nu exista o direcție spirituală în activitatea Comunității noastre. Prin urmare, când am deschis ușile către sfera spirituală, am simțit un mare entuziasm din partea copiilor noștri.

O mulțime de documente în limba slavonă bisericească necesită a fi traduse și doar specialiști din sânul Comunității, care își cunosc bine propria cultură și spiritualitate, pot realiza aceste traduceri. Cu ajutorul experților noștri - Axinia Crasovschi, Leonte Ivanov, Alexandra Fenoghen, Feodor Chirilă, Alexandr Varona, Marina Vraciu - continuăm să lucrăm în această direcție. Unul dintre obiectivele mele principale pe viitor – Doamne, ajută să fie totul bine! - este să acordăm și mai multă atenție acestui aspect. Trebuie să creștem reprezentanți erudiți în sânul comunității, să îi susținem și să îi încurajăm.

În acest an avem o mare sărbătoare. Este vorba despre aniversarea a 400 de ani de la nașterea conducătorului spiritual al staroverilor -Ssfântul mucenic și mărturisitor protopop Avvakum, unul dintre fondatorii literaturii ruse moderne. Opera sa autobiografică „Viața protopopului Avvakum, scrisă de el însuși”, care este o capodoperă a literaturii ruse din secolul al XVII-lea, a fost tradusă cu ajutorul prof. univ. dr. Marina Vraciu în limba română. Dorim să dăruim această carte, în versiune bilingvă, participanților la cea de a VII-a ediție a Festivalului de cântări religioase și stihuri duvovnicești, care va fi dedicat în acest an aniversării Protopopului Avvakum, Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon, precum și aniversării a 720 de ani de nașterea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, grec de origine, dar care s-a afirmat pe pământ românesc, la Cetatea Albă. Plănuim să organizăm acest eveniment în perioada 7-10 august la Piatra Neamț. Tocmai bine, căci pe 9 august Biserica îl sărbătorește pe Sfântul Pantelimon.

Din păcate, din cauza restricțiilor asociate pandemiei, Olimpiada națională de religie ortodoxă de rit vechi, care ar fi trebuit să se desfășoare între 21 și 24 mai a.c. la Sarichioi, jud. Tulcea, a fost anulată. Aș dori să le mulțumesc, și pe această cale, tuturor profesorilor de limba rusă maternă și religie ortodoxă de rit vechi pentru eforturile pe care le depun!

Voi insista mereu să apară cât mai multe cărți despre noi, rușii lipoveni. În anul 2019, am reușit să publicăm 10 cărți la editura noastră „C.R.L.R.”. De la începutul acestui an, am tipărit deja alte trei volume. Cinste și recunoștință scriitorilor noștri, dar și strămoșilor staroveri, pentru faptul că au păstrat și ne-au transmis toate aceste valori culturale și spirituale! Pentru mine a fost o mare onoare să coordonez două proiecte de realizare a monumentelor-Crucea staroveră, simboluri ale credinței noastre, în localitățile Ghindărești, jud. Constanța, și Climăuți, jud. Suceava. Intenționăm să ridicăm în viitor un monument-Cruce staroveră în cinstea luptătorilor noștri pentru credință, în incinta fostei mănăstiri ortodoxe de rit vechi din Tisa, județul Bacău. Trebuie să prețuim și să iubim locurile noastre sfinte, mănăstirile, schiturile și, desigur, să promovăm și alte sfere ale culturii pentru a ne orienta pe drumul cel drept în viață. Acestea sunt concluziile la care am ajuns și experiențele pe care le-am acumulat de-a lungul celor zece ani, de când lucrez pentru Comunitate.

Dumnezeu l-a creat pe om ca să se bucure, deoarece prin bucuria lui, el îl bucură pe Creator. Viața pe acest pământ este pentru a primi mântuirea sufletului prin rugăciune, post și fapte bune. Pentru rușii staroveri din România, se arată, însă, și un al patrulea component - cunoașterea limbii slavone bisericești. Din respect pentru sacrificiile strămoșilor noștri. Să ne ferească Dumnezeu ca oricăruia dintre ai noștri să-i vină în minte să traducă cărțile liturgice și să slujească într-o altă limbă!

Să nu uităm că suntem urmașii acelor credincioși care au trăit în prietenie, care s-au ajutat reciproc, care au pus mereu biserica pe primul loc. Primordială este educația pe care o primim acasă, dragostea și respectul pentru părinți, dragostea pentru comunitate și, desigur, să fim oameni buni.

Tuturor copiilor noștri, reprezentanților tinerei generații, le doresc ajutorul lui Dumnezeu în studierea limbii slavone bisericești, în sporirea cunoștințelor de limba rusă maternă, istorie și cultură rusă!”.

(Alexandra DUMITRICĂ)

(Varianta în limba română a articolului apărut în nr. 5 al publicației „Zorile)