Neprețuita frumusețe a sfintei limbi slavone (I)

„Neprețuita frumusețe a sfintei limbi slavone liturgice ne reprezintă cu demnitate cultura”

 

În ultimii ani, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România (CRLR) a acordat o atenție deosebită valorilor sale spirituale - parte integrantă a vieții noastre comunitare și a moștenirii culturale a credincioșilor ortodocși de rit vechi din țara noastră. În preajma Zilei scrierii și a culturii slave (24 mai), dată la care sunt sărbătoriţi Sfinţii Chiril şi Metodie (secolul IX), președintele CRLR Silviu Feodor ne-a vorbit despre importanța păstrării limbii slavone bisericești în sânul comunităților de ruși lipoveni: „Sfinții Chiril și Metodie, iluminatori ai slavilor egali cu apostolii și creatori ai alfabetului slav, au tradus din greacă în limba slavonă mai multe cărți de cult: texte din Evanghelie, Epistolele Sfantului Apostol Pavel, Psaltirea ș.a. Ceea ce aș dori, însă, să subliniez este supliciul îndurat, încă de la primele începuturi ale răspândirii cultului și a scrierii slave, de către acești asceți și ucenicii lor. Sfântul Metodie, hirotonit ca arhiepiscop al Moraviei și Pannoniei, a fost arestat în cele din urmă de clericii germani, iar după moartea sa, adversarii cultului slav i-au dispersat discipolii, unii fiind uciși, alții întemnițați sau alungați din țară. Concluzia este următoarea: ceea ce obținem cu mare dificultate, cu mare efort, trebuie prețuit. Noi, credincioșii ortodocși de rit vechi din România, păstrători ai vechii credințe și tradițiilor Rusiei antice în acest mediul latin, avem o responsabilitate extraordinară de a păstra cu mare grijă, de a promova și transmite generațiilor tinere, în formă autentică, ceea ce am moștenit cu mari sacrificii de la strămoșii noștri, toate valorile noastre spirituale, regăsindu-se aici și limba noastră de cult”.

De limba slavonă bisericească îl leagă dragostea și respectul profund, care s-au înrădăcinat încă din anii copilăriei. Printre numeroasele amintiri ale acelor vremuri, există una aparte. Se creionează subtil în jurul primelor începuturi într-ale buchisirii Azbukăi, începuturi legate iremediabil de pământul natal, de peisajul mirific al Dunării bătrâne, acoperite de aburi groși în lumina răsăritului, de imaginea pescarilor lipoveni, șezând neclintiți în lotkă și în timp, parcă, sub razele lunii pline. În centrul acestor amintiri este portretul bătrânului Vavil din satul natal Carcaliu, județul Tulcea, un excelent dascăl al limbii slavone și al cântării psaltice, care, pe lângă taina îngrijirii albinelor pe malul Dunării, a știut să le insufle celor doi frați – Silviu și Anton Feodor – dragostea pentru învățarea și înțelegerea limbii noastre liturgice: „La bătrânul Vavil – Dumnezeu să-l odihnească în pace! - învățau mulți copii, pe diferite niveluri de vârstă și dificultate. Fratele meu și cu mine eram considerați „elevi”, însă el avea și „studenți”, care studiau deja cântarea psaltică. Este vorba despre actualii preoți Vasile Cozma, Pavel Vasile, Mihail Gherasim ș.a. De la bătrânul Vavil și matușka Taisia de la Mănăstirea de maici „Vovidenie” din Slava Rusă, jud. Tulcea, mi-a fost dat să înțeleg din timp cât este de important să citim cursiv, expresiv și cu intonația corespunzătoare. Fiecare text liturgic trebuie citit cu intonația care îl definește. De pildă, felul în care citim Evanghelia sau Apostolul diferă de cel al Catismelor, Ceasurilor, Hexapsalmului etc. Este foarte important să conștientizăm faptul că, în timpul citirii în biserică, citețul conduce slujba, iar asta nu în calitate de actor, ci de participant activ la slujbă. El are o responsabilitate enormă de a crea o atmosferă de rugăciune, care ar trebui să îi atragă pe cei prezenți spre comunicarea cu Dumnezeu. Prin urmare, este foarte important ca textul să-i fie cunoscut citețului în prealabil. Sunt adeptul păstrării limbii slavone bisericești ca limbă de cult, deoarece reprezintă o înaltă valoare spirituală a rușilor lipoveni. ÎPS mitropolit Leontie, insistă, la rândul său, în predicile sale asupra importanței cultivării limbii slavone, aceasta fiind limba noastră liturgică de o importanță neprețuită.

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România a ajuns la următoarea concluzie: în această societate contemporană trebuie să acordăm mai multă atenție tinerei generații, deoarece influența și presiunea globalizării, care încearcă să ne smulgă de la propriile rădăcini, de la credință și propria cultură, este foarte puternică. Pentru păstrarea și consolidarea identității noastre etnice și a valorilor spirituale un sprijin material extrem de valoros îl primim din partea statului român. În 2018 am organizat, pentru prima oară sub egida Ministerului Educației și Cercetării din România, Olimpiada națională de religie ortodoxă de rit vechi. A fost un dar din partea statului român în cinstea unui mare eveniment - Centenarul Marii Uniri.

 A doua realizare importantă în domeniul păstrării și promovării limbii slavone bisericești, precum și în ceea ce privește înțelegerea acesteia, este tipărirea, cu binecuvântarea ÎPS mitropolit Leontie, arhiepiscop de Fântâna Albă și de București, a Psaltirii în ediție bilingvă. Versiunea românească nu este o traducere ad litteram, ci este versiunea sinodală a Bisericii Ortodoxe Române, care este mai aproape de textul Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi. Toate aceste cărți le-am dăruit copiilor participanți la cea de a VI-a ediție a Festivalului de cântări religioase și stihuri duhovnicești, dedicat aniversării a 440 de ani de la întâmpinarea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din orașul Kazan (1579) și a 1630 de ani de la moartea Sfântului Grigorie Teologul (389). De ce tocmai Sfântul Grigorie Teologul? Pentru că a fost un mare erudit, om de știință, matematician, fizician, filozof, dar și un mare teolog înțelept. El este unul dintre stâlpii Bisericii Ortodoxe care a explicat în predicile sale, pe înțelesul tuturor, dogma Sfintei Treimi. Marcând acest important sfânt al ortodoxiei, am dorit să prezentăm tinerei generații un model al înțelepciunii, educației și credinței, să arătăm că știința este inseparabilă de credință, deoarece izvorul științei este religia - legătura liberă și conștientă cu Dumnezeu.

Noi desfășurăm cu mare băgare de seamă aceste competiții școlare, pregătim cu grijă și oferim cu generozitate elevilor noștri cărți de cult în limba slavonă bisericească. Neprețuita frumusețe a acestei sfinte limbi slavone liturgice ne reprezintă cu demnitate cultura. Trebuie să avem, desigur, în vedere faptul că limba slavonă este izvorul din care a derivat limba literară rusă. Cum ne explică prof. univ. dr. Feodor Chirilă, „slavona bisericească este limba de cult, limba scrisă a slavilor (alfabetul chirilic); a fost creată de Chiril și Metodie în a doua jumătate a secolului IX și a devenit a treia limbă sacră a bisericii creștine, alături de greacă și latină. Ulterior, limba slavonă bisericească a devenit limba comună (literară) scrisă a tuturor slavilor. În acest sens, mai este numită și slavă veche, devenind, mai târziu, sursa (modelul) pentru limbile literare contemporane ale slavilor: ruși, ucraineni, beloruși, bulgari, sârbi, croați, macedoneni, sloveni etc., odată cu întemeierea propriilor state naționale (secolele XIV-XVIII)”. E de ajuns să vedem ce cultură imensă a creat limba rusă, având la bază limba slavonă, câte opere au creat marii scriitori ruși, împletind în mod armonios literele chirilice și atingând, astfel, până în profunzime sufletul omenesc. Vorbim despre Lermontov, Gogol, Tolstoi, Nekrasov, Dostoievski, pe care îl vom sărbători anul viitor (200 de ani de la moartea marelui scriitor), Șolohov, precum și atâția poeți ruși pe care îi comemorăm anual în cadrul Festivalului poeziei ruse.