Monografia comunității rușilor lipoveni din Târgu Frumos
Alexandr VARONA
Monografia Comunității rușilor lipoveni din Târgu Frumos este o lucrare unică în peisajul editorial românesc, ce se poate constitui oricând într-un model pentru viitoarele cercetări monografice privind comunitățile etnice din fiecare localitate a României în care trăiesc ruși lipoveni. Apărută la Editura „C.R.L.R.” din București cu sprijinul financiar al Comunității Rușilor Lipoveni din România, Monografia... se prezintă foarte bine, atât în privința aspectului exterior, cât și în privința concepției și a conținutului. Fiind o operă colectivă, dificultatea principală la elaborarea acesteia, cum se întâmplă în cazul unor astfel de lucrări, este aceea de a integra și de a sintetiza textele și informațiile aduse de fiecare autor în parte, lucru de care autorii volumului în discuție, Sergiu-Constantin Enea, Dumitru Boghian, Marius Chelcu, Pavel Tudose și Neculai Feodot, împreună cu colaboratorii acestora: Cristina Bohan, Marfa Parfimon și Axinia Sandu, s-au achitat cu brio, lăsându-ne nouă, cititorilor, o carte închegată, bine scrisă și având o bază documentară solidă, o carte care aduce, cu certitudine, un plus de valoare cercetării științifice privitoare la minoritățile etnice și confesionale din țara noastră, cum este în cazul de față comunitatea rușilor lipoveni.
Este o lucrare pluridisciplinară, în care istoria se îmbină fericit cu geografia, iar etnografia și religia ca disciplină științifică se îmbină cu antropologia culturală. De mare interes sunt tabelele, documentele, planșele și fotografiile anexate lucrării, ca și cele din textul propriu-zis al lucrării, care dau atractivitate grafică monografiei, lucru deloc de neglijat în zilele noastre, când aspectul exterior, culoarea, estetica sunt elemente ce pot stârni interesul publicului iubitor de carte. Acestora li se adaugă texte din folclorul rușilor lipoveni, colindul de Crăciun sau cântece din creația populară a acestora, dar și scurte povești cu tematică religioasă, diverse credințe populare, proverbe și zicători, toate în limba rusă, ceea ce face și mai interesant volumul pentru cei care vor să cunoască mai mult despre viața și tradițiile comunitare ale rușilor lipoveni. Ceea ce impresionează la această monografie, cel puțin pentru cineva interesat de sursele de informații, de izvoarele istorice scrise sau nescrise, este tocmai multitudinea și varietatea acestora, ca și bogăția de informații și surse la care fac trimitere, dar din care și citează deseori autorii. Și aici avem în vedere și documentele de arhivă, culese mai ales din fondurile Direcției Județene Iași a Arhivelor Naționale, de la Arhivele Naționale din București sau de la Biblioteca Academiei Române. Lor li se adaugă și izvoarele edite, cum ar fi volumele de însemnări ale călătorilor străini prin Țările Române, catagrafiile Moldovei, colecțiile diverselor publicații românești, mai ales din Moldova, dar și alte colecții de documente istorice, publicate la noi în țară de-a lungul timpului.
Nu poate fi trecută cu vederea nici istoriografia și literatura de specialitate ce a stat la baza scrierii acestei lucrări monografice excepționale, care atinge subiecte ce privesc nu doar istoria, cultura și tradițiile rușilor lipoveni din Târgu Frumos, ci întreaga comunitate etnică, precum și Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, ai cărei membri sunt aceștia. Iar urmărind bibliografia inserată de autori la sfârșitul cărții, ca și notele de subsol din cuprinsul acesteia, nu poți să nu remarci efortul și concentrarea de care au dat dovadă autorii în privința documentării, selecției informațiilor necesare, sintetizării și integrării acestora într-un tot unitar coerent, bine articulat și expus într-un stil accesibil, care face informația ușor de reținut pentru orice cititor interesat de subiect.
Astfel, autorii valorifică atât ceea ce s-a scris despre rușii lipoveni din Târgu Frumos, iar asta o aflăm din lista lucrărilor speciale menționate în bibliografie, cât și literatura științifică dedicată schismei ruse și staroverilor, în general, mai ales în limba rusă, dar și pe cea în limba română și în alte limbi de circulație internațională, precum și pe cea dedicată rușilor lipoveni, staroverilor din spațiul etnic și cultural românesc. De remarcat se cuvine și faptul că sunt luate în considerare atât lucrările mai vechi, dar și cele mai recente, autorii străduindu-se sine ira et studio, fără ură și părtinire, să scoată în evidență complexitatea, momentele faste și dificultățile cu care rușii lipoveni din Târgu Frumos s-au confruntat de-a lungul mult încercatei lor istorii.
Prezentare pe capitole
Celor opt capitole, cu o scurtă introducere, li se adaugă un rezumat consistent în limba rusă, opera lui Pavel Tudose, unul dintre autorii lucrării, cunoscut jurnalist din rândul etniei rușilor lipoveni, redactor la revista de cultură „Kitej–grad”, editată de către CRLR la Iași, el însuși originar din Târgu Frumos. De asemenea, lucrarea este însoțită, cum am arătat mai sus, de o bogată bibliografie, ce cuprinde o mulțime de titluri, unele cunoscute cercetătorilor fenomenului starover și al istoriei și culturii rușilor lipoveni, altele inedite, și de trei anexe care cuprind, așa cum am arătat mai sus, tabele și documente de o reală valoare istorică, o serie de elemente de folclor și etnografie, cum sunt colindul de Crăciun, unele cântece de război sau de leagăn, povești și credințe populare sau proverbe și zicători, precum și documente în facsimil, ilustrații și planșe.
● După o scurtă introducere în care sunt menționate unele aspecte metodologice ce țin de elaborarea lucrării și se stabilește cadrul general al acesteia, cum se spune, autorii trec la subiect, prezentând în primul capitol cadrul geografic al localității. Elementele de poziționare în spațiu, trăsăturile geografico-geologice, relieful, clima, dar și rețeaua hidrografică, precum și cele privind structura solului și vegetația, flora și fauna specifice zonei în care este plasat orașul Târgu Frumos descriu peisajul geografic în care este localizată așezarea, care a fovorizat întemeierea, densitatea și dinamica habitatului uman de-a lungul timpului, în care, de la începutul secolului al XIX-lea, se regăsește și comunitatea rușilor lipoveni, așa cum bine subliniază autorii.
● Al doilea capitol al lucrării tratează, pe scurt, momentele mai importante din istoria orașului, momente ce pot fi calificate drept repere ale acesteia, pornind din preistorie, din epoca pietrei șlefuite, epoca neolitică și eneolitică, adică mileniile VI-III î.Hr., și ajungând până după al Doilea Război Mondial. De un interes deosebit sunt informațiile ce atestă locuirea umană în zonă, bine documentate prin cercetările arheologice desfășurate în aria orașului și în zona din apropiere, unde s-au descoperit urme de locuire aparținând renumitei culturi Cucuteni. Aceasta din urmă se încadrează în perioada neolitică și eneolitică, fiind epoca de tranziție între cea a pietrei șlefuite, neoliticul, și cea a bronzului, în eneolitic fiind larg răspândite uneltele din cupru. Dovezi arheologice relevante sunt și pentru epocile următoare, cea a bronzului și a fierului, și nu se opresc doar la aceste perioade, ajungând până în secolele XVI-XVII. Diverse vestigii din perioada cuceririi romane a Daciei și a stăpânirii romane (sec. II-III), dar și din perioada de după retragerea romană la sudul Dunării și din primul mileniu creștin, atestă locuirea unor comunități importante în zona orașului Târgu Frumos de astăzi, chiar și în contextul fenomenului istoric cunoscut sub denumirea de marea migrație a popoarelor.
Și pentru primele secole ale celui de-al doilea mileniu creștin, autorii volumului menționează o mulțime de așezări rurale și situri arheologice descoperite în zonă, fapt ce atestă densitatea locuirii și situarea într-o poziție geografică ce a favorizat geneza și evoluția așezării urbane Târgu Frumos, atestată documentar la 1448. De la această dată, așezarea este menționată din ce în ce mai mult în izvoarele scrise, iar pentru cine dorește să afle mai multe informații despre scrierile și documentele în care este menționat orașul, capitolul rezervat istoriei acestuia este cât se poate de instructiv și folositor. Astfel, regăsim informații deosebit de interesante despre activitățile și oamenii locului, despre distrugerile provocate acestuia în cursul diverselor invazii și războaie, de la cele turco-polone din secolul al XVII-lea, până la cel de-al Doilea Război Mondial, când în zona orașului s-au dat două bătălii importante în aprilie și mai 1944. De asemenea, acest capitol conține date prețioase despre evoluția organizării administrative a orașului de-a lungul timpului, despre edificiile civile ale acestuia, despre lăcașurile de cult construite în oraș, notele și însemnările călătorilor străini care au trecut sau au poposit aici, precum și multe alte informații folositoare despre viața economică a orașului, înfățișarea lui, arhitectura sa, structura etnică și socială a populației, viața politică locală și multe altele.
● Capitolul al III-lea este rezervat aspectelor generale privitoare la rușii lipoveni și la prezența lor în spațiul românesc, autorii dovedind o foarte bună cunoaștere a surselor și literaturii științifice dedicate acestora. Prezentarea este una bine articulată, sistematic organizată, evoluția comunității fiind descrisă cronologic, punctându-se în același timp principalele teme specifice istoriei raskolului, staroverilor și comunității rușilor lipoveni, nefiind ocolite nici temele sensibile, cum este cea a buclucașului etnonim lipoveni (după spusele universitarului ieșean Leonte Ivanov), subiectele abordate fiind tratate în mod echilibrat, autorii acordând o atenție deosebită termenilor folosiți, inclusiv detaliilor semantice ale acestora, detalii specifice istoriografiei dedicate mișcării staroverilor și etniei rușilor lipoveni. Astfel, sunt prezentate evenimentele și împrejurările ce au premers Schismei ruse, respectiv reforma liturgică atribuită patriarhului Nikon, cu accentul pe principalii actori ai acesteia: țarul Aleksei Mihailovici, patriarhul Nikon și protopopul Avvakum, cauzele acesteia, rezistența celor care s-au opus reformei și constituirea mișcării ce avea să fie cunoscută ca Staroverie sau Staroobriadcestvo, a Vechii Credințe Ortodoxe sau a Ritului Vechi. Este prezentat procesul de cristalizare a diverselor curente din cadrul mișcării, centrele de influență ale acesteia, diferențele dintre ritul vechi și ritul nou, procesul migrației staroverilor în interiorul Imperiului Rus și în zonele limitrofe acestuia. Nu este ocolită nici problematica așezării staroverilor în spațiul românesc și nici problema originii și a semnificației denumirii date acestuia aici, respectiv cea de lipoveni, în evoluția ei istorică, ca și situația acestora pe parcursul celor trei secole de existență pe teritoriul actual al României.
● Capitolul al IV-lea este dedicat rușilor lipoveni din Târgu Frumos, denumirea sub care apar aceștia în documente juridice, statistice și de stare civilă, acoperind perioada cuprinsă între primele atestări și începutul secolului al XX-lea. Autorii dezbat, evident, problema perioadei în care s-au așezat rușii lipoveni în Târgu Frumos, pe baza documentelor istorice, opinând că nu se poate stabili o dată exactă pentru aceste evenimente, ceea ce nu este specific doar comunității din Târgu Frumos, ci și altor comunități de ruși lipoveni din România. Situația etnicilor din Târgu Frumos este privită în continuare prin prisma documentelor juridice, cum ar fi privilegiul din 1815, acordat acestora de către domnul Moldovei Scarlat Callimachi, a documentelor fiscale, cum este catagrafia din 1820, sau a unor hărți, precum cea executată în 1828 de inginerul Dumitrache Pastia, dar și prin prisma documentelor rusești din perioada administrației generalului Pavel Kiseleff. De asemenea, de un interes deosebit sunt actele referitoare la mobilitatea populației lipovenești din Principatul Moldovei în anii 1830-1840 sau la ocupațiile acestora: negustoria, săpatul iazurilor și al șanțurilor, pietrăria ș.a. Mai puțin plăcute, dar pasionante și deosebit de incitante, mai ales pentru cei interesați de problematica juridică, sunt informațiile ce provin din dosarele de arhivă ce privesc unele cauze de natură infracțională în care întâlnim ruși lipoveni fie în calitate de victime, fie în calitate de făptuitori, dar și diverse cauze litigioase civile sau administrative. Foarte utile sunt informațiile ce provin din documentele care scot în evidență cele trei evenimente majore care au provocat dezastre și schimbări în viața comunității, urmate de reconstrucții, cum afirmă autorii (p.133), și anume incendiul din 1834, înființarea Eforiei în 1843 și delimitarea hotarului dintre vatra orașului și moșia din jur, în perioada ce a urmat. O altă categorie de documente relevante pentru situația rușilor lipoveni din Târgu Frumos în secolul al XIX-lea - cele fiscale și statistice, ca și documentele de stare civilă, este tratată de autori în două subcapitole distincte. Sunt documente relevante pentru relațiile rușilor lipoveni din Târgu Frumos cu autoritățile, cu populația majoritară românească și cu celelalte etnii, dar și pentru evoluția structurii interne a comunității, tabelele, graficele și situațiile prezentate fiind sugestive pentru evoluția demografică și tendințele acesteia în cazul etniei rușilor lipoveni din Târgu Frumos, evoluție valabilă, cu siguranță, și pentru celelalte comunități de ruși lipoveni din perioada avută în vedere în acest capitol, cu precădere a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
● În capitolele următoare, autorii tratează cu acribie și pasiune, lucru ce se remarcă din modul de abordare, din maniera în care sunt descrise evenimentele, evoluția comunității din Târgu Frumos începând din epoca domniei lui Alexandru Ioan Cuza și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Date de natură statistică, demografică, dar și date de stare civilă, culese din documentele oficiale, din presa vremii și din lucrări ale unor autori români (C. Chiriță) sau ruși (P. Sârcu) întregesc tabloul vieții sociale și economice a rușilor lipoveni din Târgu Frumos la începutul secolului trecut. De mare interes sunt datele despre etnicii de aici în legătură cu Răscoala din 1907, dar și cu emigrarea lor în Rusia, începând cu 1908, în contextul reformei agrare demarate de prim-ministrul Imperiului Rus Piotr Arkadievici Stolâpin. De o reală valoare este subcapitolul rezervat participării rușilor lipoveni la al Doilea Război Balcanic (1913) și la Primul Război Mondial (1916-1918), la jertfa acestora pentru țară în timpul celor două campanii militare întreprinse de Armata Română într-o epocă în care omenirea parcă a intrat într-o zodie a morții și a distrugerii, ce nu s-a încheiat prea curând. Pentru perioada interbelică și pentru cel de-al Doilea Război Mondial, ca și pentru anii imediat următori, autorii prezintă o bogată documentație, din care cititorul interesat de istorie își poate face o imagine a trecerii prin timp a orașului și a locuitorilor săi, a problemelor cu care s-au confruntat aceștia, plecând de la împroprietărirea realizată în urma reformei agrare din 1921 și continuând, spre exemplu, cu cele privind distrugerile din timpul luptelor înverșunate purtate în zona orașului în primăvara și vara lui 1944 și terminând cu exproprierea terenurilor agricole mai mari de 50 ha, conform Decretului nr. 84 din 2 martie 1949, procesul fiind denumit la noi în țară deschiaburire, după modelul celui sovietic din anii ’30 ai secolului trecut, numit raskulacivanie, de la kulaki – cum erau numiți țăranii înstăriți.
● Capitolul al VI-lea este dedicat religiei, locului și rolului acesteia în cadrul comunității rușilor lipoveni din oraș. Autorii prezintă cu mare grijă și cu date atent verificate și documentate istoricul bisericilor ortodoxe de rit vechi din Târgu Frumos, cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Adormirea Maicii Domnului”, preoții care au slujit la aceste biserici, evenimentele religioase locale, școala bisericească și specificul ei, viața parohiei locale, simbolurile religioase ale rușilor lipoveni, reprezentate de iconografia, odoarele și simbolurile creștine, precum și portul bisericesc la bărbați și femei, tradițiile și obiceiurile creștine la rușii lipoveni, cu accent pe ritualurile de botez, de nuntă și de înmormântare, dar și obiceiurile și tradițiile religioase locale specifice marilor sărbători creștine: Nașterea Domnului, Paștele sau Rusaliile și alte sărbători din calendarul creștin.
● Un capitol de mare interes pentru cei care studiază comunitățile etnice din perspectiva etnografiei și a folclorului, un domeniu fascinant care, putem spune, dă viață istoriei, văzută de multe ori și de multă lume ca fiind plicticoasă, rece, cu puține elemente care să atragă cititorii, privește ocupațiile și meșteșugurile tradiționale, specifice rușilor lipoveni din Târgu Frumos, dintre care se evidențiază grădinăritul, legumicultura, în care aceștia au excelat și excelează și în prezent, arhitectura și interiorul locuințelor și al gospodăriilor tradiționale, un loc aparte având descrierea interiorului caselor tradiționale ale rușilor lipoveni, ca și încadrarea lor în peisajul urban actual. Prezentarea băii lipovenești, un accesoriu nelipsit al gospodăriei rușilor lipoveni, nu doar din Târgu Frumos, reprezintă un marker identitar pentru etnie. De remarcat se cuvine și prezentarea elementelor socio-culturale, cum ar fi graiul local al rușilor lipoveni, accentul fiind pus aici pe reliefarea, evidențierea elementelor specifice acestuia, mai ales a cuvintelor din limba română intrate în vorbirea curentă a rușilor lipoveni din toată țara, precum și încadrarea acestuia în grupul dialectelor populare rusești de sud. O mențiune aparte se cuvine făcută abordării foarte interesante a folclorului rușilor lipoveni de la Târgu Frumos cu exemple sugestive de cântece, povestioare, zicători, fabule și povești populare, a gastronomiei specifice, folosite cu diverse ocazii de către aceștia. Nu lipsește de aici, nici nu avea cum să lipsească, spunem noi, gastronomia locală specifică, cu bucate care se fac pentru diverse sărbători: vareniki, blinî, kașnik, dar și obiceiurile culinare ale etnicilor în diverse perioade ale anului, îndeosebi din perioadele de post.
Deosebit de instructivă ni se pare prezentarea credințelor populare ale rușilor lipoveni în legătură cu calendarul agricol, mai ales că, în prezent, foarte puțini mai cunosc aceste obiceiuri, în mare parte pierdute în zilele noastre, fiind considerate superstiții de către clericii și credincioșii ortodocși de rit vechi, motiv pentru care nu s-a încurajat practicarea și transmiterea acestora. Chiar și așa, ele s-au păstrat și s-au transmis, ajungând până la noi, fapt ce ne conduce la concluzia că, în conștiința populară, ele s-au perpetuat, nefiind eliminate cu totul, ci trecând într-un registru mai puțin vizibil, dar prezent, totuși, în ciuda diverselor interdicții și restricții de ordin religios. O atenție deosebită este îndreptarea asupra portului cotidian, scoțând în evidență elementele distinctive ale acestuia, concluzia acestora fiind că pentru secolul al XIX-lea, respectiv începutul secolului al XX-lea, lipovenii din Târgu Frumos au păstrat în portul cotidian anumite elemente ale portului rusesc tradițional, atât la femei, cât și la bărbați (p. 350).
Un plus de valoare și inedit lucrării este dat de prezentarea detaliată a activităților desfășurate la Centrul de Educație și Cultură al Comunității locale a rușilor lipoveni, CRL-Târgu Frumos, în trecut, dar și în ultimii ani, comunitatea etnică de aici fiind preocupată de promovarea limbii materne, a tradițiilor și obiceiurilor locale, mai ales în rândul tinerilor, o mențiune specială având activitatea desfășurată de Asociația Tinerilor Ruși Lipoveni de aici.
● În ultimul capitol, autorii sintetizează informațiile prezentate pe larg pe parcursul lucrării, trag concluziile cu privire la destinul și evoluția istorică a comunității rușilor lipoveni din Târgu Frumos, subliniind aportul acestora la dezvoltarea orașului, precum și integrarea lor în comunitatea mai mare a acestuia. Totodată, își exprimă speranța că, prin intermediul activităților și eforturilor Centrului Cultural al CRL-Târgu Frumos, se va reuși recuperarea și prezervarea unor elemente ale culturii tradiționale locale a rușilor lipoveni, iar comunitatea de aici își va păstra identitatea etnică și confesională, configurându-se ca o componentă definitorie a acestei așezări multiculturale (p. 382).
Despre anexe, nu mai insist, le-am prezentat ceva mai sus. Ce aș dori să mai adaug este faptul că acestea detaliază, exemplifică și dau culoare multora dintre evenimentele și situațiile prezentate în cuprinsul monografiei. Desigur, pentru o lucrare cu caracter monografic, cum este cea prezentată aici, este dificil să faci în câteva pagini o prezentare care să acopere toată paleta de aspecte avută în vedere de autori. De aceea, ținând cont de cele pe care le-am expus mai sus, sper să fi reușit să trezesc interesul cititorului pentru cunoașterea istoriei și tradițiilor specifice comunității etnice a rușilor lipoveni din frumosul oraș Târgu Frumos.
Nu-mi rămâne decât să-i invit pe toți cei interesați să parcurgă această lucrare pentru că, nu-i așa, nici nu știu ce pierd... dacă nu o citesc! Mai ales că arată bine, e bogat ilustrată și conține o sumedenie de informații de folos pentru locuitorii orașului Târgu Frumos, dar și pentru toți cei care vor să-i cunoască pe rușii lipoveni din Târgu Frumos.
Și la final, se cuvine, cred și sunt convins de asta, un cuvânt de mulțumire și, în același timp, de felicitare a autorilor și colaboratorilor, redactorilor și corectorilor, editurii „C.R.L.R.” și Comunității, precum și tuturor celor care au făcut posibilă apariția acestei monografii, care, sperăm noi, va deschide calea cercetărilor necesare elaborării și publicării de lucrări monografice dedicate și celorlalte comunități de ruși lipoveni din țară și, de ce nu, chiar și celor aflate în diaspora.