Marele inchizitor

Mai există însă un alt scriitor care îl „urmărește” cu insistență pe Leonte Ivanov: Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881). Încă de la proiectul Catedrei, unde am colaborat cu profesori de ieri și de azi la traducerea Jurnalului de scriitor, Leonte Ivanov a stat aproape de clasicul rus prin predarea operei acestuia, prin traducerea unor studii, editate (și prezentate publicului) chiar anul acestea într-o formă mult îmbogățită, la Editura „C.R.L.R.” împreună cu Editura „Doxologia”, Marele Inchizitor: Dostoievski în lecturi teologico-filosofice, după ce, în anul 2022, Editura „Polirom” a publicat primul volum din corespondența lui Dostoievski.
De mai mulți ani, profesorul universitar Leonte Ivanov le repetă studenților săi că parcurgerea și înțelegerea operei lui Dostoievski este un examen de maturitate. Credem că și parcurgerea Scurtei istorii a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi de F.E. Melnikov, oferită acum culturii române prin traducerea profesorului Leonte Ivanov, este o „probă de maturitate culturală”, un act de auto-definire a identității etnicilor lipoveni. Prin definirea cronotopului propriu, omul se așază ferm în realitatea non-virtuală de unde poate să vadă limpede și să cântărească cu chibzuință. Istoria unei etnii, asemenea istoriei unei literaturi, ne învață următoarea echivalență: „drumul către sine” este și „drumul către lume”. Iar în momentele de sărbătoare pare că membrii acestei echivalențe sunt interschimbabili.
Pentru oricine, elev, student și profesor de orice vârstă, persoană cu orice fel de ocupație, accesul la cultură asigură liniștea interioară și, adunat, echilibrează „corabia vieții”. În plus, pentru un profesor de mai multe decenii, activitatea de cercetător, editor, scriitor și traducător a lui Leonte Ivanov se prezintă ca o solidă contribuție la studiile românești de rusistică și slavistică.
După fructuoasa perioadă de cercetări, mai cu seamă de lingvistică și folclor, după realizarea de bogate materiale didactice de către generația profesorilor universitari doctori Feodor Chirilă, Andrei Ivanov, Mihail Marinescu, Victor Vascenco, Ilie Danilov, Ivan Evseev, Ivan Evlampie, Onufrie Vințeler și a altor specialiști români din marile centre universitare din București, Iași, Cluj, Timișoara sau din centre universitare mai noi, precum și din institutele de cercetare ale Academiei Române, cercetările acestea au inaugurat o perioadă nouă.

conf. univ. dr. Marina Vraciu