Despre nuntă - ca despre o poveste, o amintire sau un document

Valentin FILAT

De curând, pe 16 mai 2023, sediul din București al CRLR a fost „luat cu asalt” de studenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine ai Universității din București, coordonați de prof. univ dr. Axinia Crasovschi, cu ocazia sosirii în țară, pentru scurtă vreme, a autoarei „Ceremonialului de nuntă la rușii staroveri din România / Свадебный обряд у русских староверов Румынии” (Editura „C.R.L.R.”, București, 2021) și a realizării unui „Dialog cu un autor – Magdalena Moț”.

Manifestarea culturală a avut loc chiar la sediul central al Comunității Rușilor Lipoveni din România (CRLR), iar evenimentul, emoționant prin prisma reîntâlnirii prietenilor și colaboratorilor, a fost moderat de către Svetlana Moldovan, redactorul-șef al periodicului bilingv „Zorile”, în tandem cu deputatul Silviu Feodor, președintele Comunității noastre, cunoscut susținător al tuturor proiectelor editoriale. Le-au stat alături și au luat cuvântul, profesorii universitari dr. Axinia Crasovschi și Dumitru Balan de la Universitatea din București, discuția fiind susținută și din rândurile participanților din sală, acolo unde puteau fi regăsiți istoricul Alexandr Varona, prof. Livia Neculai și mulți alții.
Despre Magdalena Moț s-au scris, de-a lungul timpului, materiale ample, inclusiv prilejuite de ieșirea de sub tipar, la finalul anului 2021, a volumului care a făcut obiectul scurtei întâlniri de la sediul Comunității, motiv pentru care vom îndruma cititorii noștri să consulte prezentările din „Zorile” (nr. 11-12/2021, p. 13), sau ghidul de prezentare întocmit de Svetlana Moldovan, intitulat „Comunitatea rușilor lipoveni” (editura Ararat, București, 2004, p. 197-198). Totuși, amintim, în sinteză, și cu acest prilej câteva informații generale despre Magdalena Moț, odinioară Nazarov. Născută pe 9 august 1970, în comuna Ianca din județul Brăila, a absolvit, în anul 1996, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, secția rusă-română, de la Universitatea de Vest din Timișoara, jud. Timiș. În perioada 1998-2000, a fost asistent de cercetare științifică în cadrul Academiei Române – Filiala Timișoara, Institutul de Literatură „Titu Maiorescu”. Cu specializare în Federația Rusă, dobândită în cadrul programului de pregătire organizat la Universitatea „Prieteniei Popoarelor” din Moscova, la Facultatea de Filologie (ianuarie – iulie 1999), precum și cu specializare în limba și literatura rusă la Institutul „A.S. Pușkin” din capitala rusă (septembrie – decembrie 1993), în prezent, Magdalena Moț coordonează programul „Integrarea Experienței Profesionale în Studiile Universitare” al Facultății de Business Melville, de la Universitatea Politehnică Kwantlen (KPU) din Vancouver (Canada). Este co-președintele Comitetului de Relații Globale aferent Asociației Naționale Pentru Dezvoltarea Carierei (USA). De asemenea, este membru activ al Comitetului de Cercetare Practică și Academică din cadrul organizației CERIC din Canada (Canadian Education and Research Institute for Counselling - Institutul canadian de educație și cercetare pentru consiliere este o organizație care promovează educația și cercetarea în consilierea în carieră și dezvoltarea carierei, cu scopul de a crește bunăstarea economică și socială a canadienilor).
Întrunirea de pe strada Dr. Rațiu, nr. 10, a fost gândită ca o lansare de carte, cu sesiune de autografe. Astfel, participanții au putut afla că volumul cartonat, având 278 de pagini și un bogat final format din ilustrații, apreciate de auditoriu, a apărut la finalul anului 2021, prin preocuparea redactorului-șef S. Moldovan și cu sprijinul moral al deputatului Silviu Feodor, fiind tehnoredactat de către subsemnatul. În paginile sale, se regăsesc materiale și lucrarea de doctorat a autoarei (distinsă cu Magna cum laude), realizată în zorii noului mileniu, care a avut la bază un periplu efectuat de autoare (în unele localități și împreună cu Axinia Crasovschi și Olga Condrat), cu scopul realizării unei cercetări complexe și polivalente pe teren, extraordinar de minuțioase, acoperind un areal bogat de localități. Munca titanică a fost finalizată pe 25 noiembrie 2006, la Universitatea de Vest din Timișoara, odată cu susținerea publică a tezei de doctorat în prezența unei prestigioase comisii formate din cadre universitare de calibru înalt.
Scrisă în limba rusă, cu o parte introductivă în limbile română și engleză, pe lângă descrierile abundente în detalii și informații, notele ce documentează și susțin afirmațiile autoarei, cititorul va regăsi și foarte multe cântece vechi, strâns legate de ritualurile prenupțiale și nupțiale. Tocmai acestea îi conferă volumului acel sentiment de basm, de povestire, de reflecție și nostalgie. Așa cum foarte inspirat afirmă chiar autoarea acestei lucrări, deosebite prin spiritul său de melanj dintre istorie, memorii și narațiune, „speranţa mea cea mai mare este ca această analiză hermeneutică a nunții rușilor ortodocși de rit vechi din România să contribuie la clădirea unei porți către trecut și să ne ajute să înțelegem rosturile păstrate cu atâta sfințenie de către strămoșii noștri”. O afirmație categoric justificată, în contextul actual al globalizării, al uniformizării, al depășirii granițelor culturale și pierdere a individualității în trenduri, mode și viziuni efemere. Sigur că, multe dintre aceste tradiții, credințe și obiceiuri nu își mai au sau nu își mai găsesc locul în societatea de astăzi, dar ele pot servi prin simbolismul lor, prin mesajul lor, la conservarea valorilor morale, aflate, peste tot pe planetă, sub un asediu acerb și nemilos din partea unor agende mai mult sau mai puțin bine-intenționate.
În sala nu foarte încăpătoare, au fost rememorate, pe rând, momente din perioada culegerii acestui material etnografic prețios. S-a subliniat importanța familiei, ca rezultat direct al ceremonialului de nuntă, modificările care au apărut în acesta, în special în ultimii ani, precum și faptul că, în definitiv, această carte ar trebui să fie tratată ca atare, și ca o carte de istorie. Îmi permit să spun că ea poate fi tratată și ca una de basme și povestiri și, în definitiv, cine nu și-a dorit fie și măcar o dată, în inocența copilăriei, să trăiască într-un basm?! Iar istoria ne-a învățat că se poate repeta...
După o sesiune de interacțiune cu studenții, în timpul acordării autografelor, după plecarea acestora spre alte cursuri de la Universitate, seara a fost completată de un intens dialog privitor la învățământul superior, la calitatea vieții studenților, la formele ce disting spațiul universitar canadian de cel românesc, precum și de o doză sănătoasă de bună dispoziție, ca după zeci de ani de când oamenii nu s-au mai văzut.