Un an fără Ivan!

Sub semnul marcării unui an fără marele canoist al lumii, Ivan Patzaichin, și la jumătate de secol de la momentul cu pagaia ruptă, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, în colaborare cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și cu sprijinul Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, a organizat în data de 13 decembrie 2022, în Salonul de Recepții de la Palatul Parlamentului, evenimentul „Un an fără IVAN”.

Un an fără Ivan!
Un an fără Ivan!

Între dreptate și iubire, aleg iubirea

Festivalul-concurs de cântări psaltice și stihuri duhovnicești „Ioachim Ivanov. Cultură și spiritualitate”, organizat de Asociația „CRLR”, a reunit şi anul acesta copii şi tineri din toate părţile României noastre starovere. Numărul mare al participanţilor este îmbucurător şi oferă speranţă celor deznădăjduiţi de frecvenţa redusă a tineretului la slujbele bisericeşti din cursul anului. Dacă n-ar fi existat dragoste de Dumnezeu, motivaţie, deschidere, pasiune şi dorinţă de a pătrunde tot mai mult în tainele cântărilor psaltice, toţi aceşti tineri şi-ar fi ales alte destinaţii. Slavă lui Dumnezeu pentru alegerea făcută!
Nu întâmplator a rânduit Dumnezeu ca cea de-a VII-a ediție a Festivalului-concurs să se desfășoare la Sulina. Din locul unde are loc primul răsărit din țara noastră, a fost lăudat și slăvit Cel ce este Soarele dreptății și Lumina lumii: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Printre valurile mării învolburate ce se întinde până la Sulina, timp de 4 zile au răsunat cântări liturgice, psaltice și stihuri duhovnicești, în care numele lui Dumnezeu, Cel întreit în Persoane, nu a încetat a fi proslăvit. Din inimile a peste 200 de copii, tineri și adulți a izvorât neîncetat mărturisire a credinței în Preasfânta Treime: „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Sfântă, Cea de o ființă și nedespărțită”; „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin e cerul și pământul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”; „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ție Îți mulțumim, Doamne! Ne rugăm Ție, Dumnezeul nostru!”.


Aceste trei cântări liturgice sunt vârful cântărilor bisericești, datorită caracterului epicletic pe care îl poartă. În timpul intonării lor, are loc epicleza, adică invocarea, chemarea Duhului Sfânt, care este punctul culminant al Sfintei Liturghii, cu precădere secundele în care în biserică răsună cântarea «Поем Тя…» - «Pe Tine Te lăudăm…». Potrivit Regulamentului Festivalului-concurs de la Sulina, interpretarea lor a fost obligatorie pentru toate cele 14 coruri participante la secțiunea de cântări psaltice. De aceea, din punctul meu de vedere, datorită importanței acestor cântări, ediția de la Sulina este și va rămâne cu totul deosebită față de toate care au fost și care vor fi.
Dacă ar fi să aleg un titlu pentru ediţia din acest an a Festivalului–concurs, acela ar fi: Între dreptate şi iubire, aleg iubirea. Aşa cum învaţă scripturile, dreptatea izvorăşte, ca şi iubirea, din Dumnezeu, Care este singurul cu adevărat drept: „…nu este părtinire la Dumnezeu” (Rom. 2, 11). Dreptatea este o valoare morală elementară, care cere să dăm fiecăruia ceea ce-i al său. Iubirea, însă, cere ceva mai mult: să dăm fiecăruia din ceea ce-i al nostru. Mergând pe acest principiu, la Sulina, iubirea a primat şi a câştigat, prin faptul că 10 premii au fost acordate unui număr de 10 coruri diferite.
Corurile care au ocupat primele locuri la ambele secţiuni – atât la cântări psaltice, cât şi la stihuri duhovniceşti –, au cedat locul corului imediat următor ca şi punctaj, care, prin urmare, a urcat. De exemplu, corul din Carcaliu, care a fost clasat pe locul I la secţiunea de stihuri duhovniceşti, şi pe locul al II-lea la secţiunea de cântări psaltice, l-a cedat pe cel din urmă, care a fost ocupat de către corul din Botoşani. La fel au procedat şi alte câteva coruri.
Aşa cum era de aşteptat, o parte dintre participanţi a apreciat pozitiv acest gest, considerându-l unul nobil, în timp ce altă parte l-a apreciat negativ, susţinând că în felul acesta, se pierde caracterul de concurs. Ecoul reacţiilor continuă să se facă auzit, sugerând modificarea denumirii acestei manifestări cu caracter duhovnicesc, prin eliminarea termenului de „concurs” şi păstrarea termenului de „festival”. Dar şi în acest din urmă caz, ar slăbi motivaţia participanţilor de a se pregăti temeinic pentru o interpretare impecabilă. Personal, în calitate de îndrumător, am primit din partea corului propunerea ca pe viitor să participe la o singură secţiune, pentru a ceda de la bun început locul altui cor, fără să fie nevoie de repetiţii zadarnice şi un efort suplimentar care, oricum, nu va fi apreciat sau premiat.
Va fi nevoie de multă înţelepciune pentru a fi stabilite condiţiile în care se va desfăşura festivalul ori se va stabili clasamentul, pe viitor. A îmbina dreptatea şi iubirea într-un mod care să nu genereze nemulţumiri, nu este uşor. Ce știm cu siguranță, însă, este faptul că dreptatea și iubirea nu se exclud reciproc, ci ele rămân veșnic împreună în Persoana Mântuitorului Isus Hristos, în care „mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat” (Psalmi 84, 11). Pentru fiecare dintre noi, participant, jurat sau invitat, rămâne o provocare şi, totodată, o alegere între a urma sau nu modelul hristic.
Pentru corul din Galaţi, ultimele două ediții au fost cele care l-au scos din anonimat: dacă până la cea de-a V-a ediție inclusiv, Galațiul n-a obținut niciodată un premiu, la ultimele două ediții consecutive, corul nostru a obținut premiul 1 la secțiunea de cântări psaltice. Pentru mine, personal, a fost cea de-a III-a participare. Prima dată am participat la festival din partea corului parohiei din Constanța, în anul 2016, când s-a desfășurat la Piatra Neamț, deoarece pe atunci încă locuiam în Constanța. În acel an, am obținut premiul al II-lea, deoarece am ales să cântăm pe voce înaltă - de cap, nu pe voce gravă - de piept, fapt pentru care am fost depunctați, membrii juriului susținând că a cânta pe voce de cap nu face parte din tradiția cântărilor staroverilor din România, ci îi reprezintă mai mult pe staroverii din Rusia zilelor noastre.
Am participat la ediţia de la Sulina a festivalului în calitate de îndrumător, dirijor al corului din Galaţi, precum şi de membru al Comisiei de jurizare, întrucât Regulamentul nu interzice cumulul acestor trei roluri, cât timp criteriile de vârstă sunt îndeplinite. Pentru a face mai multă lumină, doresc a reitera ceea ce dl preşedinte al CRLR, Silviu Feodor, a precizat public deja, anume că membrii Comisiei Centrale nu au jurizat interpretarea corului parohiei de care aparţin.
Aşadar, atunci când a interpretat corul din Galaţi, unul dintre cei doi membri supleanţi a jurizat şi a acordat punctajul în locul subsemnatei. Coincidenţa a făcut ca premiul I să fie obţinut chiar de corul al cărui îndrumător s-a numărat printre membrii Comisiei de jurizare, fapt care a displăcut majorităţii participanţilor şi invitaţilor. Ca o paranteză, mă întreb dacă această stare a lucrurilor a fost fondată pe sentimente creştineşti sau nu, dat fiind faptul că tema acestei ediţii a fost primatul iubirii în faţa dreptăţii. În acest context, pe care l-am conştientizat şi mi l-am asumat de la bun început, vin cu propunerea ca, pe viitor, Regulamentul să prevadă posibilitatea sau imposibilitatea participării îndrumătorului alături de corul său, în calitate de dirijor, precum şi participarea copiilor şi a tinerilor în categorii separate, bine delimitate ca vârstă. În ce priveşte calitatea de membru al Comisiei de jurizare, în continuare consider că este irelevantă, cât timp persoana în cauză nu jurizează interpretarea propriului cor, ci este înlocuită de un membru supleant. Acesta este şi rostul principal al membrilor supleanţi.
Spre deosebire de ediţiile anterioare, Comisia de jurizare a fost bogată în membri anul acesta: 11 membri permanenţi şi 2 membri supleanţi. În ceea ce priveşte jurizarea, propun ca aceasta să fie realizată în mod public, deschis şi transparent: după fiecare interpretare, corul să rămână pe loc, iar fiecare membru al juriului să comunice în mod argumentat punctajul oferit, cu observaţiile de rigoare. Astfel, fiecare cor va pleca lămurit, va şti unde a greşit, iar dirijorul, respectiv îndrumătorul, vor cunoaşte aspectele asupra cărora trebuie să insiste şi ce anume trebuie să corecteze.

LA BISERICA DIN SULINA

Perioada celor 6 zile petrecute la Sulina a culminat cu slujbele de vecernie şi priveghere de sâmbătă şi Sf. Liturghie de duminică. Cunoştinţele acumulate de tinerii participanţi au fost puse în practică de data aceasta, fără juriu. Sau, poate că juriul ceresc a continuat să jurizeze, dar cu siguranţă după total alte criterii decât cele ale pământenilor. Slujbele au fost emoţionante şi înălţătoare, tinerii şi îndrumătorii lor unindu-şi glasurile în rugăciuni şi cântări închinate Învierii Mântuitorului, Adormirii Maicii Domnului şi cinstirii Cuviosului Părintelui nostru Antonie al Peşterilor.
Cei care au declinat invitaţia şi cinstea de a petrece câteva ore cu Dumnezeu, au pierdut nespus. Nu găsesc termene de comparaţie pentru a exprima ceea ce am experimentat la Sf. Liturghie. Deşi am participat la multe slujbe, în multe biserici, la multe hramuri, mărturisesc că, de când trăiesc, nu mi-a fost dat să aud asemenea cântări şi să experimentez asemenea emoţii. Așa cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, „nu vreun om, nici vreun arhanghel, nici o altă putere creată, ci Însuși Mântuitorul a orânduit această slujbă”. „Cu adevărat, aşa este!”, strigăm din suflet toţi cei care am fost acolo!
Din nou s-a împlinit cuvântul evanghelic: cu toţii am fost chemaţi să participăm la Sf. Liturghie, dar nu toţi (au ales) să fie aleşi a fi prezenţi. Însă oricine a ascultat de glasul conştiinţei şi a ales să participe la Sf. Liturghie, nu va uita cât va trăi această slujbă, pacea lăuntrică şi emoţiile aduse de starea sufletească evolutivă trăită de-a lungul ei.
Să-mi fie cu iertare faptul că voi consemna, cu părere de rău, trista realitate a ţinutei majorităţii tinerelor domnişoare, care, pe tot parcursul celor 6 zile, s-a dovedit a fi departe de una creştinească. Acest aspect se încadrează, în primul rând, la capitolul „decenţă şi bun simţ”, în cazul de față constituind și o pretenție cerută de prezenţa unui număr atât de mare de fețe bisericești. A fost incomod de constatat faptul că tinerii n-au ținut cont de caracterul duhovnicesc al scopului pentru care ne aflam cu toții acolo. Acestea le transmit nu spre judecată, nici spre mustrare, ci spre conștientizare, zidire și folos.

CONCLUZII

Ca o concluzie generală, această ultimă ediţie a Festivalului–concurs a demonstrat faptul că roadele sale încep să prindă contur. Nivelul de profesionalism al interpretării notelor muzicale ale cântărilor psaltice a crescut semnificativ faţă de ediţiile anterioare. Ca dovadă, diferenţele de punctaj dintre corurile învingătoare au fost minore, iar Comisia de jurizare s-a confruntat cu situaţii noi, în care aceleaşi coruri foarte bine pregătite au fost clasate pe primele locuri la ambele secţiuni. De asemenea, paleta stihurilor duhovnicești s-a extins semnificativ, corurile prezentând stihuri duhovnicești noi, foarte frumoase și pătrunzătoare.
Voi încheia cu următoarea observaţie asupra citirii şi pronunţiei cuvintelor din limba rusă: cu toate că nivelul interpretării notelor muzicale ale cântărilor psaltice a crescut, totuși nivelul citirii și înțelegerii textului în limba rusă a rămas la fel sau pe alocuri a scăzut, de la ultima ediție de acum 4 ani. Cu excepţia unui singur stih duhovnicesc al corului din Ghindărești, respectiv „Патриарси триумствуйте”, care se interpretează în limba slavonă, toate celelalte sunt stihuri duhovnicești în limba rusă. Am constatat că regulile citirii din limba slavonă au fost aplicate pe texte din limba rusă, membrii corurilor vădind faptul că nu stăpânesc regulile de citire și pronunție a cuvintelor din limba rusă. Se pune întrebarea retorică dacă aceștia cunosc semnificația sau traducerea stihurilor intonate. Au fost coruri ale căror versuri erau aproape imposibil de deslușit, din cauza pronunției defectuoase a cuvintelor. De asemenea, trebuie pusă la punct și citirea corectă în limba slavonă a textelor cântărilor psaltice, cu accent pe grupurile de litere ши, щи, це, ци, же, жи etc.
Aşa cum a punctat preşedintele Comisiei de jurizare, părintele Flor, în cuvântul său de încheiere, mulţi dintre membrii corurilor participante sunt pregătiţi deja să conducă o strană ori să ocupe funcţia de dascăl într-o parohie. O asemenea concluzie exprimată de preşedintele Comisiei de jurizare spune multe despre nivelul înalt la care au ajuns mulţi dintre tinerii participanţi la această ediţie a Festivalului-concurs.
Fie ca talantul cunoştinţelor acumulate în această vară să fie înmulţit întru slava şi slăvirea numelui lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Iulia TREFIL

„Zorile” № 8-9 (369-370)/2023, p. 22-23