Un an fără Ivan!

Sub semnul marcării unui an fără marele canoist al lumii, Ivan Patzaichin, și la jumătate de secol de la momentul cu pagaia ruptă, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, în colaborare cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și cu sprijinul Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, a organizat în data de 13 decembrie 2022, în Salonul de Recepții de la Palatul Parlamentului, evenimentul „Un an fără IVAN”.

Un an fără Ivan!
Un an fără Ivan!

„Devișnik”, la Slava cercheză

 Alexandra Platon, director adjunct la Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, originară din localitatea Slava Cercheză, județul Tulcea:
„Pe 2 septembrie 2023, am avut un eveniment frumos și emoționant în familie, la Slava Cercheză - ,,devișnikul” (,,petrecerera fetelor”), care precede căsătoria surorii mele Mariana cu Ștefan, cărora le transmit și prin intermediul publicației „Zorile” să aibă parte de cât mai multe realizări împreună, liniște în casă și iubire în inimi! Iubirea este sfântă, să nu uite niciodată asta. Iubiți-vă mult, Mariana și Ștefan, și respectați-vă întotdeauna! La mulți ani împreună și cât mai multe visuri împlinite!
Aș dori să menționez că, în comparație cu celelalte obiceiuri familiale, căsătoria la rușii lipoveni din România a păstrat, fără doar şi poate, cele mai multe particularităţi tradiţionale, cuprinzând un şir de obiceiuri, ritualuri, care pot fi sistematizate după cum urmează: cele de până la nuntă, nunta propriu-zisă şi cele de după nuntă.
La Slava Cercheză, jud. Tulcea, acest obicei de dinainte de nuntă s-a păstrat și are loc în zilele noastre, de obicei, vineri, când la casa fetei merge alaiul din partea mirelui, format din fete și femei, rude ale acestuia, uneori sunt chemate și femei din sat care știu să cânte, acest lucru contând foarte mult. Mai există foarte puține femei care mai știu să interpreteze cântece ceremoniale, păstrate cu atâta sfințenie de strămoșii noștri și transmise mai departe din generație în generație.
Înainte de plecare, soacra mare pune în pieptul fiecărei femei câte o batistă tradițională și oferă câte un batic, pregătite din timp special pentru acest eveniment. Socrul mare le servește cu câte un pahar de vin și o gustare. Alaiul mirelui merge la casa fetei, cântând și dansând pe stradă. Sunt cântece foarte vesele, iar starea de bine este transmisă și sătenilor. Petrecerea ,,devișnik” reprezintă un întreg ritual. Până să ajungă la casa miresei, alaiul mai intră și în alte case, la rude ale miresei. Toți sătenii se bucură împreună pentru căsătoria celor doi tineri. Alaiul este întâmpinat de mireasă împreună cu părinții acesteia, domnișoara sau domnișoarele de onoare și alte rude apropiate. Este omenit fiecare membru din alaiul mirelui, masa fiind plină cu bunătăți, pregătite de cele mai bune bucătărese din sat. Se interpretează cântece ceremoniale deosebite, care stârnesc un amalgam de sentimente contradictorii: fericire, nostalgie, tristețe etc.
După ce se termină petrecerea de la casa fetei, alaiul pleacă, tot cântând, spre casa băiatului interpretând cântecul ,,То ни лес, ни трава” (To ni les, ni trava), unde continuă petrecerea.
„Devișnik” reprezintă un ritual unic la ruşii lipoveni din Dobrogea, însă, din păcate, este din ce în ce mai puţin practicat. Mă bucur din suflet că în localitatea mea natală acest obicei se mai păstrează și are cine să-l ducă mai departe.
Le mulțumesc și prin intermediul publicației „Zorile” părinților și bunicelor mele pentru valorile pe care mi le-au insuflat mie și surorii mele: dragostea pentru folclorul, portul, tradițiile și obiceiurile noastre.
Noi, rușii lipoveni, avem tradiții atât de frumoase, pe care ar trebui să le ducem cu mândrie mai departe. Nu trebuie să permitem ca aceste datini și ritualuri strămoșești să piară, ci să le transmitem mai departe generațiilor viitoare, aşa cum au făcut-o şi strămoşii noştri.
Tradiţiile sunt elementele definitorii prin care ne-am păstrat identitatea aici, pe teritoriul României, atâtea sute de ani după izgonirea din Rusia.”.

„Zorile” № 8-9 (369-370)/2023, p. 39