Despre cântece, despre oameni, despre viață... (I)

Alexandra FENOGHEN

            De-a lungul a peste 300 de ani, de când locuiesc pe aceste meleaguri, rușii lipoveni au păstrat, laolaltă cu valorile culturale și spirituale și tradițiile folclorice. Strămoșii noștri nu aveau radio, televiziune sau internet și-și petreceau timpul liber compunând și interpretând cântece populare, dansau, jucau jocuri, spuneau povești, glume...implicându-se cu tot sufletul, împărtășindu-și bucuriile și tristețile, fericirea și necazul. Din păcate, în zilele noastre cântecele și poveștile vechi sunt din ce în ce mai greu de amintit, din vreme ce bunicii care le știau părăsesc această lume, iar nepoții sunt mai interesați să asculte o altfel de muzică pe Youtube sau să se joace pe computer un joc interesant, dar lipsit de noimă, care încearcă să înlocuiască lumea reală cu cea virtuală.

            Dar, din fericire, în satele și orașele unde locuiesc rușii lipoveni au fost înființate ansambluri folclorice, care depun eforturi și culeg folclorul nostru autentic, îl interpretează și, astfel îl transmit mai departe copiilor și nepoților, chiar dacă tinerii se împotrivesc câteodată. Sunt unele ansambluri cu o tradiție lungă, altele mai noi, însă toate se străduiesc să păstreze cântecelor bunicilor noștri.

             În ultimii ani, cu sprijinul financiar al Comunității Rușilor Lipoveni din România (CRLR), câteva ansambluri au înregistrat aceste cântece pe CD, ceea ce, desigur, contribuie la păstrarea și promovarea lor.

Unul dintre ansamblurile folclorice ale rușilor lipoveni, bine cunoscut printre conaționalii noștri, este ansamblul „Lodka” din Tulcea, care în ultimii ani a înregistrat mai multe CD-uri. Coordonatorul ansamblului, totodată și președintele Comunității tulcene, Natalia Neumann, ne-a povestit despre activitatea corului său.

Natalia Neumann: - „Ansamblul nostru folcloric „Lodka”, continuă de fapt activitatea ansamblului ruso-ucrainean, care funcționa în anii 50 ai secolului trecut în orașul Tulcea. Și-a desfășurat activitatea aproximativ în perioada anilor 55-58, când din motive politice a fost desființat. Apoi, când a fost înființată Comunitatea rușilor lipoveni, la noi în oraș un grup de persoane a hotărât să înființeze corul nostru de astăzi. Diadia Serioja și profesorul de limbă rusă maternă Petia Moiseev. Ei au găsit membri din ansamblul trecut, care erau deja în vârstă, bunici, dar care au acceptat cu bucurie propunerea și s-au alăturat corului. Și eu am venit, și alți profesori, și am început să evoluăm nu doar în orașul Tulcea, dar și prin sate, când eram invitați. Aproximativ în anii 2004-2005 am înregistrat prima noastră casetă. Caseta conținea 15 cântece, în mare parte cântece ale rușilor lipoveni din Tulcea pe care le-au interpretat încă de la înființarea ansamblului, cântece vechi. Din anul 2005 eu sunt coordonatorul corului. Am încercat, desigur, să cântăm cântece vechi, dar treptat, participând la diferite evenimente cu diferite ocazii, am introdus în repertoriul nostru și cântece moderne rusești. Însă nu am uitat, se înțelege, cântecele vechi rusești și cele lipovenești. Avem un repertoriu vast, bogat. Dacă ne propunem, am putea interpreta fără niciun efort peste 50 de cântece, foarte bine învățate. Însă în repertoriul nostru sunt peste 100 de cântece. Iar în dosarul meu personal sunt notate 189 de cântece. Când se prevede un eveniment la care am putea participa, eu aleg cântecele și alcătuiesc repertoriul. Adică, încercăm să cântăm și cum se cânta altă dată, dar și mai modern. Totul depinde de eveniment. Dacă publicul este format mai mult din români, cântăm cântece cunoscute lor, ca să le facă plăcere să ne asculte, iar unde sunt doar ruși lipoveni cântăm cântecele noastre lente vechi. Dorim din tot sufletul ca publicul să înțeleagă mesajul nostru, oamenii să simtă împreună cu noi acele cântece și despre ce cântăm.

Acum ansamblul nostru este format din optsprezece persoane, inclusiv trei bărbați, însă mai sunt doritori să ni se alăture. Este foarte greu cu bărbații. Tinerii lucrează, cei mai bătrâni spun că au rămas fără voce. Eu procedez așa. Când vine cineva pe la mine, îi spun: „Cântați-mi, vă rog, ceva. Aveți o voce bună, veniți la noi în ansamblu”. În felul acesta am găsit deja doi bărbați, de-ai noștri, oameni simpli, am vorbit și cu soțiile lor pentru a le cere acordul. Avem și tineri. De fapt, sunt mai mulți tineri, decât noi, cei mai în vârstă”.

Se știe că problema principală a ansamblurilor noastre folclorice este lipsa instrumentiștilor care să le acompanieze. Toți acordeoniștii noștri pot fi numărați pe degetele de la o mână. Și ansamblurile sunt nevoite să se descurce cum pot.

N.N. – „Când membrii ansamblului nostru „Lodka” au timp, vin la repetiții. Avem repetiții o dată pe săptămână, dar când trebuie ne întâlnim și de trei ori pe săptămână. Este cam greu cu acompaniamentul. Ne acompaniază un profesor de muzică, foarte priceput, cu  care colaborăm foarte bine. Nu este rus lipovean, ci ucrainean, îi place să lucreze cu noi și ne ajută. Însă locuiește în alt oraș, în Isaccea. De aceea ne este greu.

 Avem și un ansamblu de dansuri „Molodțî” pregătit de Jora Roman, cred că nu are nevoie de prezentare, cu toții știm cine este și cum lucrează. El se ocupă și de grupa micilor noștri dansatori, ansamblul de copii „Solovei”. Suntem foarte bucuroși că încă mai poate să o facă la cei 85 de ani ai săi, sunt ani mulți. Dar se ține bine, îți poate dansa și arăta ce vrei... La primul concurs școlar „Istoria și tradițiile rușilor lipoveni”, organizat la nivel național la Tulcea, a venit și Jora Roman și a susținut un master-class, învățându-i pe copiii participanți la concurs să danseze hora. Copiii dansau hora, corul cânta, iar evenimentul a avut un mare succes”.

Ansamblul „Lodka” este cunoscut și iubit în Tulcea nu doar de rușii lipoveni. Participă adesea la proiectul interetnic al asociației „EuDivers”. Anul acesta, din cauza pandemiei, evenimentul a fost organizat la nivel restrâns, însă Natalia Neumann ne-a povestit cum a participat „Lodka” la „Săptămâna minorităților etnice” de anul trecut.

N.N.: - „În orașul nostru, de 15 ani se desfășoară proiectul asociației „EuDivers” – „Săptămâna minorităților etnice”, în cadrul căruia participăm și noi, De obicei, seara rușilor lipoveni este joia pentru că nu sunt sărbători nici înainte, nici după, iar oamenii vin cu plăcere să ne vadă. Vin mulți ruși lipoveni de-ai noștri, piața din centrul orașului Tulcea este plină, iar noi cântăm multe cântece. În Tulcea toată lumea ne cunoaște și ne iubește. Anul trecut am fost rugați să cântăm doar noi pentru că rușii lipoveni din Tulcea ne așteaptă cu nerăbdare pe noi și cântecele noastre. Am început programul nostru cu interpretarea cântecului «За тихой рекою» -„ Dincolo de râul liniștit”. Este un cântec rusesc spiritual. Tocmai ni se alăturase nu demult un nou membru în ansamblu, o fată tânără, Irina Firsa. O cunoșteam pe ea, pe părinții ei, dar nu știam ce voce are. Când am auzit-o cântând prima dată, am rămas uimită. Este soprană, și se cunoștea că are vocea lucrată. Mai apoi am aflat că, fiind studentă la institutul de farmacie din București, a studiat patru ani și muzica clasică. Și m-am gândit: „niciodată n-o să reușească să cânte muzica noastră rusească, vocea ei nu se potrivește la genul acesta de muzică”. Însă am găsit cântecul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, și am început cu el. Știți, dintr-o dată s-a făcut linişte... În piață erau sute de oameni și toți ascultau ca vrăjiți,... Așa de bine a ieșit totul! 

Evenimentul s-a terminat la noi la Comunitate, la masă. Așa ne-am obișnuti, să stăm, să vorbim. La un moment dat au venit doi tineri, apoi încă doi. Unul dintre ei s-a dovedit a fi marinar, care trei luni este pe apă, alte trei luni acasă. Cântă foarte bine la acordeon. Și are o voce minunată. Mi-a promis că atunci când va fi acasă ne va ajuta. Soția lui este medic, la rândul ei având o voce foarte bună. Ei sunt din Moldova, dar ni s-au alăturat nouă, spunând că „vom fi membrii comunității voastre”. Și încă doi tineri care locuiesc în Scoția, dar se gândesc să se întoarcă, mi-au spus că atunci când se vor întoarce vor veni la noi în ansamblu. Oamenii vin la noi pentru că avem evenimente deschise, de obicei îi invit pe membrii corului, copiii, pe dansatorii noștri, iar împreună cu ei vin și alții. Să îi refuzăm? Oare nu avem loc pentru toți? Nu, vă rugăm, veniți oricând doriți! Împărțim ce avem între toți!”.

Sfârțitul Părții I.

Continuare în Partea a II-a.