Ziua Mondială a Educației

Ziua mondială a educației, Sarichioi, 2018

Ziua Mondială a Educației

„Zorile” este o publicaţie lunară cu caracter informaţional şi cultural, care se adreseazã comunităţilor de ruşi lipoveni din România, populaţiei ruse din ţara noastră, diasporei ruse a staroverilor din lumea întreagã, dar şi tuturor celor care încearcã sã afle cine sunt ruşii lipoveni şi care este istoria lor.

www.zorile.ro detalii
Public Acquisition


ICOANA – ȘCOALA RUGĂCIUNII

Începând cu luna decembrie a anului trecut, CRLR a inițiat organizarea periodică a unor mese rotunde pe teme religioase, având și sprijinul Facultății de Teologie din cadrul Universității din București. O astfel de manifestare a avut loc și duminică, 31 martie a.c. la sediul central al CRLR, fiind dedicată icoanei în ortodoxism.

La eveniment au participat: asist. univ. dr. Ștefan Ionescu Berechet - Facultatea de Teologie,,Justinian Patriarhul” din cadrul Universității din București, specialist în Teologia Icoanei, conf. univ. dr. Xenia Crasovschi – Departamentul de Filologie rusă și slavă, prodecan al Facultatății de Limbi și Literaturi Străine, din cadrul Universității din București, Iuliana Filipov, student masterand la Facultatea de Teologie,,Justinian Patriarhul”, secția Artă Sacră, prof. drd. Mihai Adrian Jianu - Facultatea de Teologie,,Justinian Patriarhul”, prof. univ. dr. Feodor Chirilă, alături de directorul executiv CRLR Nicolae Ignat, directorul adjunct CRLR Silviu Feodor (moderatorul manifestării) și etnici ruși lipoveni din capitală.

La 11 martie a.c. s-au împlinit 1170 de ani de la Sinodul din Constantinopol din anul 843, atunci când a fost întărită cinstirea icoanei, eveniment care a rămas în istorie drept Duminica Ortodoxiei. Prin aceasta s-a pus capăt uneia dintre cele mai dure erezii care a zdruncinat Imperiul Bizantin de-a lungul vremii și Biserica în ansamblul ei și anume erezia iconoclastă (curent religios care interzicea reprezentarea lui Hristos și a sfinților în icoane sau fresce – n.r.).

Dl Ștefan Ionescu Berechet a explicat că una dintre principalele obiecții pe care iconoclaștii din toate timpurile au adus-o a fost aceea că icoana nu a apărut de la început în viața Bisericii, din vremea Mântuitorului, a Sfinților Apostoli, ci a apărut târziu, ca o influență păgână. Cercetările arheologice atestă însă în mod cert existența icoanelor încă din perioada paleocreștină, perioadă din care se păstrează o serie de picturi murale în frescă, înfățișând subiecte din Vechiul și Noul Testament. De asemenea, apărătorii icoanelor aduc o serie de mărturii, precum ceea ce este cunoscut în tradiția Bisericii Ortodoxe drept Sfânta Mahramă a Domnului, aceea pânză pe care Mântuitorul Și-a întipărit în chip miraculos chipul, ștergându-Se cu ea de sudoare și pe care o trimisese prin unul din Apostolii Săi, Iuda Tadeu, regelui Abgar al Edesei (tradiția legată de năframa Veronicăi este o tradiție ulterioară, care se dezvoltă în Apusul Creștin și apoi este preluată și în Răsăritul ortodox).

Dincolo de această primă icoană, realizată de Mântuitorul Însuși, tradiția Bisericii și apărătorii icoanelor mai evocă o serie de icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, pictate de Sfântul Apostol Luca: Maica Domnului „Hodighitria” sau Povățuitoarea, Maica Domnului „Orantă” sau Rugătoarea, Maica Domnului „Glicophilousa” sau Dulce Iubitoarea. Așadar, din perspectiva părinților Bisericii cultul icoanelor însoțește propovăduirea apostolică. Așa cum Apostolii au propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu în scris, așa L-au propovăduit și prin imagini, icoanele fiind contemporane cu evangheliile.

În jurul anului 726, a început criza iconoclastă, care a intervenit în circumstanțe nu pe deplin elucidate până astăzi. Împăratul Leon al III-lea decretează înlăturarea icoanelor din spațiile publice și interdicția cultului icoanelor în Imperiul Bizantin. S-a discutat foarte mult despre originea și sursele acestei erezii, vorbindu-se atât de o influență din partea Islamului, cât și despre o influență a religiei mozaice. Cert este că iconoclasmul debutează cu o idee pe care o întâlnim și astăzi la iconoclaștii neoprotestanți și anume cultul icoanelor constituie idolatrie, prin cinstirea unor chipuri neînsuflețite, realizate din culori moarte, de pictori profani, lucru interzis de porunca a doua a Decalogului („Să nu-ți faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești”).

Apărătorii icoanelor aduc acestei idei contraargumente foarte solide, în primul rând faptul că icoanele nu pot fi identificate cu idolii, iar cultul icoanelor nu poate fi considerat idolatrie pentru că idolatrii venerau statuile respective, materia neînsuflețită, lucru pe care creștinii nu l-au făcut niciodată, știut fiind, conform celor spuse de Sf. Vasile cel Mare, că cinstea dată icoanei se înalță la prototip, adică la persoana sfântă înfățișată în icoană.

De asemenea, nu se poate vorbi în Vechiul Testament despre o icoană a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu se întrupase. Nu același lucru putem spune odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu, care își asumă o fire omenească, un trup, un chip, care poate fi văzut și reprezentat în icoană, ca o mărturie a adevărului întrupării Sale.

O icoană nu poate fi de sine stătătoare și nu are nicio valoare ca obiect, este icoană pentru că e în relație cu un prototip sfânt. Ea poartă numele prototipului, fie că este vorba despre un personaj sfânt sau despre o scenă. Nicio icoană nu se va numi „Icoana lui Isus Hristos”, ci se numește „Isus Hristos” (sau „Maica Domnului”, „Sfântul Andrei”, „Pogorârea Sfântului Duh” etc).

Atunci când sărutăm icoana, nu sărutăm lemnul sau culorile, ci prin aceasta intrăm în comuniune cu sfântul respectiv. Nu ne adresăm icoanei ca unui obiect, cinstirea dată icoanei este practic o consecință a cinstirii pe care o dăm prototipului. De aceea atitudinea noastră în fața icoanei nu poate fi decât de închinare. Nu putem sta în fața unei icoane și spune: «Ce obiect artistic frumos, ce pictor minunat!». Icoana este în primul rând un obiect de cult, abia apoi un obiect de artă”, a concluzionat dl Ștefan Ionescu Berechet.

Dna conf. univ. dr. Xenia Crasovschi a prezentat rolul major al icoanei în sânul comunitățile de credincioși ortodocși staroveri, știut fiind faptul că ea este nelipsită din casele lor: „Pentru staroveri cinstirea icoanei este poate una dintre cele mai concrete și palpabile ilustrări a unei întregi filosofii de viață. Înțelegând esența ei profundă și simbolică, eminamente spirituală, staroverii nu s-au lăsat influențați de capriciile modei, de pildă moda occidentalistă de reprezentare realistă a sfinților. Trăsăturile sfinților nu trebuie să fie neapărat trăsături de om carnal, sfinții sunt reprezentați astfel în icoane tocmai pentru a transmite ideea de spiritualitate, nu de materialitate”.

Fiind studentă-masterand al secției de Artă Sacră din cadrul Facultății de Teologie,,Justinian Patriarhul”, etnica noastră, Iuliana Filipov, a prezentat câteva aspecte privind erminia staroveră (carte care cuprinde canoanele de reprezentare a sfinților în icoane – n.r.) și a adresat un îndemn tinerilor pictori de icoane staroveri: „Când realizezi o icoană, în primul rând trebuie să intri în comuniune cu sfântul respectiv și să te rogi foarte mult ca să-ți vină harul. Nu este de ajuns doar să încercăm să copiem o imagine, trebuie să existe și inspirația duhului”.

Prof. drd. Mihai Adrian Jianu, care realizează studii în Bizantinologie, precum și credința staroverilor din România și credința ortodoxă în Rusia, a punctat câteva asemănări și deosebiri ale icoanei bizantine cu icoana ortodoxă de rit vechi.

În încheierea manifestării, dna Cristina Ionescu Berechet, absolventă a Facultății de Teologie din București, secția Conservare-Restaurare, a prezentat un studiu de caz, însoțit de imagini, realizat pe o icoană lipovenească a Maicii Domnului, „Apărătoarea casei”.

 
  IMPORTANȚA ZILEI DE 9 MAIactivitatiOLIMPIADA NAȚIONALĂ DE LIMBĂ ȘI CULTURĂ MATERNĂ RUSĂ – EDIȚIA A XIX-A  

top
© 2018 Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania
Adresa: Strada Dr. Ratiu Nr. 10 Sector 1 Bucuresti Tel: 021.312.09.94 E-mail: office@crlr.ro