Ziua Mondială a Educației

Ziua mondială a educației, Sarichioi, 2018

Ziua Mondială a Educației

„Zorile” este o publicaţie lunară cu caracter informaţional şi cultural, care se adreseazã comunităţilor de ruşi lipoveni din România, populaţiei ruse din ţara noastră, diasporei ruse a staroverilor din lumea întreagã, dar şi tuturor celor care încearcã sã afle cine sunt ruşii lipoveni şi care este istoria lor.

www.zorile.ro detalii
Public Acquisition


10 lucruri despre rușii lipoveni

În Planul de activități al Asociației Tinerilor Ruși Lipoveni din România (ATRLR), am propus pentru anul 2018 realizarea unui amplu proiect digital privind publicarea în mediul online a zece interviuri cu personalități culturale din Comunitatea noastră. Proiectul se numește „Zece lucruri despre rușii lipoveni”, iar interviurile vor fi difuzate pe canalul YouTube al ATRLR si distribuit pe rețelele de socializare.

Primul interviu, lansat în spațiul virtual în decursul lunii aprilie a.c., este realizat cu juristul, doctor în istorie, Alexandr Varona din București. Interviul are 6 episoade, fiecare dezbătând subiecte referitoare la rușii lipoveni, începând de la momentul schismei religioase din sec. XVII din Biserica Rusă și până în prezent.

„Istoria este cea care leagă comunitatea prezentă de strămoși și prin care se transmite tezaurul cultural al comunității respective urmașilor” - cu aceste cuvinte își începe Alexandr Varona expunerea în primul episod, intitulat Schisma Bisericii Ruse - Raskolul”. A. Varona explică de ce și cum s-a ajuns la acest moment de reformă a Bisericii Ruse, prezentând și influențele pe considerente politico-religioase asupra acesteia, precum și urmările reformei care au fost resimțite ulterior de societatea rusă în ansamblul ei. Aflăm care au fost cele mai importante personalități ale vremii care   s-au opus acestei reforme religioase și vom înțelege de ce reforma bisericească a patriarhului Nikon de la mijlocul secolului al XVII-lea se consideră a fi momentul fondator al formării comunității de ruși lipoveni.

Al doilea episod ne va prezenta efectele și urmările prigoanei asupra celor care nu au acceptat reforma. Prin noile măsuri implementate de autoritățile politice și religioase ale vremii, s-a reușit dezbinarea populației pravoslavnice ruse în două: pe de o parte, cei care erau pentru adoptarea modificărilor aduse slujbelor religioase și cărților sfinte, iar pe de altă parte, cei care nu au acceptat aceste măsuri, care au fost ulterior numiți, pe nedrept, „raskolnici”. Exodul acestor „răzvrătiți” în numele dreptei credințe s-a manifestat puternic, fiind evidențiate mai multe valuri de migrație care au depășit granițele viitorului Imperiu Rus încă din a doua jumătate a secolului XVII. Aflăm că primele atestări documentare certe ale staroverilor pe teritoriile românești datează din 1724, în Moldova și că din prima jumătate a sec. XVIII se stabilesc primele comunități de cazaci staroveri în zona Dobrogei.

Al treilea episod prezintă geografia așezărilor staroverilor în aceste ținuturi în  secolul XVIII și scoate în evidență procesul de formare a comunităților de ruși lipoveni pe teritoriul Dobrogei, în intervalul 1740 – 1780, și dezvoltarea lor pe parcursul secolului următor. Aici aflăm despre Nikolai Nadejdin, un important funcționar al Imperiului Rus care, în cursul unei misiuni secrete în aceste ținuturi, întreprinse în anul 1845, a cules informații „de pe teren” despre modul de viață al acestora, un fel de evidență a populației, deplasându-se în toate localitățile din Principatele Române și din Dobrogea în care trăiau, la acel moment, rușii lipoveni.

Al patrulea episod ne va prezenta câteva dintre reperele geografice și istorice proprii  secolului XVIII, care privesc, în special, momentele de început ale formării comunităților de ruși lipoveni din Bucovina și Moldova, cu accent pe localitatea Sokolințî (în prezent, Lipoveni), atestată ca fiind fondată în anul 1724  într-un document ce datează din 1742, cunoscut sub denumirea de Povestire despre staroverii ce trăiesc în Țara Moldovei. Este important de menționat faptul că majoritatea comunităților înființate în secolele XVII-XVIII s-a păstrat până în zilele noastre într-o proporție considerabilă (80-90%), rezistând provocării timpului, schimbărilor politice sau altor fenomene distructive, cum ar fi molimele, războaiele sau depopularea.

Al cincilea episod ne va prezenta trei momente istorice de importanță mondială pentru staroveri, și anume: 1846 - fondarea Mitropoliei de Rit Vechi de la Fântâna Albă; 1946 – recunoașterea oficială de către Statul Român a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi; 1990 – înființarea Comunității Rușilor Lipoveni din România. Vom înțelege că procesul de integrare a credincioșilor de rit vechi, a lipovenilor, așa cum erau numiți de populația autohtonă a României, a fost un proces natural, rușii lipoveni integrându-se deplin în societatea românească de la acea vreme, conviețuind în bună înțelegere și pace până în zilele noastre. Nu vor fi omise nici schimbările politice care s-au manifestat în România în ultimul secol și care au afectat și comunitatea de ruși lipoveni, aceștia resimțind la fel ca populația majoritară perioada legionară, cea a regimului antonescian sau cea a comunismului, ale căror efecte negative se resimt și astăzi, unul dintre acestea fiind scăderea dramatică a exprimării în graiul matern, în limba rusă, a etnicilor ruși lipoveni. De mai bine de 28 de ani Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, al cărei scop este de a promova cultura, obiceiurile, tradițiile rușilor lipoveni, depune tot efortul de a revitaliza limba maternă, de a sublinia importanța păstrării și practicării credinței ortodoxe de rit vechi și de a reuni etnicii ruși lipoveni.

Ultimul episod, al șaselea, al acestei prime serii, ne prezintă Comunitatea Rușilor Lipoveni și Biserica în zilele noastre, importanța menținerii și actualizării metodelor de comunicare și colaborare, atât între instituții, cât și între etnici, și care sunt reperele identitare pe care tinerii ruși lipoveni ar trebui să le înțeleagă și după care să se ghideze. În zilele noastre, când ultimele tehnologii în materie de comunicare și promovare sunt disponibile tot mai mult în formă liberă, ne este tot mai greu să menținem nivelul minim de comunicare umană, uitând, de multe ori, faptul că, în urmă cu un secol, comunicarea în scris era mult mai eficientă și mai strânsă între comunități, epistolele circulând la un interval record de 1-2 săptămâni la distanțe impresionante, de exemplu: Iași (Țările Române) – Novosibirsk (Siberia, Rusia), pe atunci Novonikolaevsk. Astăzi însă, nu putem da vina pe faptul că nu avem timp să aprofundăm cunoștințele și să păstrăm tradițiile, obiceiurile și limba maternă și să transmitem cultura noastră viitoarelor generații. În zilele noastre, interacțiunea este liberă și cu atât mai mult trebuie să ținem cu putere de elementele identitare moștenite și să le transmitem mai departe, așa cum și noi le-am primit la rândul nostru prin trudă, sacrificiu și speranță de la predecesorii noștri.

Prin proiectul „Zece lucruri despre rușii lipoveni” dorim să ne adresăm în special tinerilor, pentru ca aceștia să conștientizeze importanța moștenirii istorice, această credință ortodoxă de rit vechi care a fost încercată de peste trei secole și care a ieșit izbăvitoare prin multe sacrificii, cu voia lui Dumnezeu. Trebuie să ne simțim mândri, dar modești, și să încercăm să menținem o legătură mai strânsă între noi, tinerii, să nu fim victimele ignoranței.

În partea de încheiere a materialelor video, Alexandr Varona menționează: „Cunoașterea te învață și te face capabil să distingi ceea ce este important de ceea ce nu este important, ceea ce este cu adevărat esențial de ceea ce pare esențial, iar cunoașterea nu o poți face decât individual și direct, prin studiu și efort intelectual”.

Sperăm că aceste interviuri vor stârni interesul pentru aprofundarea istoriei noastre în rândul tinerilor și că aceștia vor înțelege mai bine statutul pe care îl au, anume - acela de promotori ai credinței ortodoxe de rit vechi, care a triumfat peste un destin dur în decursul a trei secole și care, în pofida vremurilor deloc ușoare, este un stindard sufletesc pe care trebuie să îl ducem și să îl transmitem mai departe. Dar înainte de asta, trebuie să ne cunoaștem propria istorie, deoarece, așa cum spune un dicton latin, Historia – magistra vitae!

Autor: Svetlana CRĂCIUN,

președinte al ATRLR

Publicat în „Zorile”, nr. 3/2018

 

 

 

 
  Climăuți - locul unde tradiția există, persistă și trăieșteactivitati„Nu mă văd făcând altceva în afară de muzică” (Marina Sîrghie)  

top
© 2018 Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania
Adresa: Strada Dr. Ratiu Nr. 10 Sector 1 Bucuresti Tel: 021.312.09.94 E-mail: office@crlr.ro