Consiliul Director al CRLR

Ședința Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România (CRLR), din data de 11 martie 2017, a reunit toți cei 11 membri la sediul central al CRLR din București (Str. Dr. Rațiu, nr. 10).

Consiliul Director al CRLR

„Zorile” este o publicaţie lunară cu caracter informaţional şi cultural, care se adreseazã comunităţilor de ruşi lipoveni din România, populaţiei ruse din ţara noastră, diasporei ruse a staroverilor din lumea întreagã, dar şi tuturor celor care încearcã sã afle cine sunt ruşii lipoveni şi care este istoria lor.

www.zorile.ro detalii

Masă rotundă la CRȘC

Masă rotundă cu tema „Relațiile economice sovieto-ruse după al Doilea Război Mondial”

Masă rotundă la CRȘC

„Zorile” este o publicaţie lunară cu caracter informaţional şi cultural, care se adreseazã comunităţilor de ruşi lipoveni din România, populaţiei ruse din ţara noastră, diasporei ruse a staroverilor din lumea întreagã, dar şi tuturor celor care încearcã sã afle cine sunt ruşii lipoveni şi care este istoria lor.

www.zorile.ro detalii

Cabinet de limbă maternă la 2 Mai

Un nou Cabinet de limbă maternă rusă a fost inaugurat la 2 Mai, jud. Constanța, cu sprijinul CRLR şi al preşedinților locali din Mangalia şi din 2 Mai.

Cabinet de limbă maternă la 2 Mai

„Zorile” este o publicaţie lunară cu caracter informaţional şi cultural, care se adreseazã comunităţilor de ruşi lipoveni din România, populaţiei ruse din ţara noastră, diasporei ruse a staroverilor din lumea întreagã, dar şi tuturor celor care încearcã sã afle cine sunt ruşii lipoveni şi care este istoria lor.

www.zorile.ro detalii
Tipografia CRLR
  • Pliante
  • Carti de vizita
  • Felicitari
Tipografie CRLR

Libraria CRLR
Ivan Evseev - Slavismele Românești
Cultura rușilor lipoveni, volumul V
Protopopul Aavvakum Petrovici – Conducător și ideolog al mișcării rușilor staroveri
Album CRLR
Învățăm să vorbim rusește - curs intensiv
Cultura rușilor lipoveni, volumul IV
Alexandra Fenoghen - Staroverii - istorie, mitologie, literatură

„Maia Kartinca”

Claudia Pantelie

 

„Artistul este un receptacul pentru emoţii care vin de peste tot: din cer, din pământ, dintr-o bucăţică de hârtie, dintr-o formă trecătoare, dintr-o pânză de păianjen.”

(Pablo Picasso)

 

 

Viața este un mister nedeslușit, un labirint infinit ce ne poartă pe cele mai sumbre cărări, o luptă continuă în care doar cei cu adevărat puternici pot câștiga cele mai dificile bătălii.

Mi-am propus să vorbesc în acest articol despre o persoană cu o putere de caracter impresionantă, care prin felul său de a fi a dărâmat orice limită dintre posibil și imposibil. Mi-a fost dat să o cunosc încă de pe băncile gimnaziului, când am participat la prima mea Olimpiadă de limbă și literatură rusă maternă, care s-a ținut la Tulcea în anul 2005. Pe atunci, Claudia Pantelie bifa o importantă reușită din viața sa și anume: Locul I la Olimpiada Națională de limbă și literatură rusă maternă.

Pentru mine Claudia a fost ca o revelație, a fost un exemplu viu și demn de urmat. Peste câțiva ani, ne-a fost dat să fim colege de grupă la orele de rusă desfășurate în cadrul Liceului Teoretic „Grigore Moisil” din Tulcea, sub îndrumarea profesoarei Tamara Alistarh. Sârguincioasă, ascultătoare și veșnic cu o credință de neînchipuit, Claudia a cules laurii la toate competițiile la care a participat. Chiar și atunci când viața a pus-o la încercare, ea a reușit să o înfrunte rămânând cu zâmbetul pe buze și transmițând în juru-i emoţie, pasiune, căldură și optimism.

Cine ar fi crezut că într-o bună zi soarta ne va readuce împreună la țărmul Mării Negre? Atunci era o incertitudine, în prezent este o amintire dintr-un trecut apropiat.

 

„Viața mea este plină de povești și culori” 

Pablo Picasso spunea că „artistul este un receptacul pentru emoţii care vin de peste tot: din cer, din pământ, dintr-o bucăţică de hârtie, dintr-o formă trecătoare, dintr-o pânză de păianjen”.

Pentru a pătrunde în universul de artist al Claudiei Pantelie, vă propun să îi ascultați povestea.

Numele meu este Pantelie Claudia. M-am născut în comuna Sarichioi, jud. Tulcea și sunt mândră că sunt lipoveancă. Viața mea este plină de povești și culori. Am început să pictez și să desenez de mică – mama este fericita câștigătoare a mobilei pictate în culori cu ulei, pe când aveam doar 10-12 ani, care o să rămână o amintire pentru toată viața, întrucât nu se mai poate șterge. Pictam și desenam de la vârstă fragedă pe orice suprafață. Îmi amintesc, de multe ori, desenam pe jos afară cu copiii de pe stradă, cu o bucată de sârmă pe pământul lin și ușor prăfuit – atunci nu erau drumurile pietruite, așa cum sunt astăzi, și puteam să ne bucurăm de stratul gros de praf. Desenam și ne imaginam tot felul de povești cu zâne, balauri, prinți și diferite flori.

Copilăria mea a fost foarte creativă, după cum vă dați seama, și lucrul acesta mi s-a impregnat pe toată durata vieții mele. Am încercat multiple domenii de a îmi face o carieră și, drept urmare, am trecut prin liceul de matematică-informatică cu olimpiade de limbă și literatură rusă, facultatea a fost de economie, iar masterul în inginerie și management naval și portuar. Un lucru este cert – arta m-a însoțit pe tot parcursul acestui drum. Pot să afirm că este pasiunea mea desăvârșită.

Îmi amintesc cu drag de tabăra Moscowia (școala de vară în limba rusă care a durat 3 săptămâni la Moscova, noi participând cu sprijinul și implicarea Comunității Rușilor Lipoveni din România). Acolo m-am simțit minunat alături de oameni veniți din diverse colțuri ale lumii, unde, deși diferiți ca naționalitate, religie, culoare a pielii, am reușit să fim un întreg prin artă. Am avut diverse competiții la care trebuia să luăm parte. Împreună cu grupa mea am participat la o reinterpretare a Eurovisionului numită Moscowidenie, unde solista a interpretat cântecul Wild Dances al Ruslanei. Întrucât noi trebuia să ne pregătim singuri recuzita și să dăm bine pe scenă, pe lângă cântec am pregătit și un dans cu mișcări specifice. Astfel, fiecare a adus aportul său pentru a-l vedea pe coechipierul său fericit; contribuția mea au fost tatuajele tribale pictate pe toți cei 40 de colegi din grupă. Mi-a plăcut foarte mult să fac parte din ceva atât de deosebit și care a rămas în amintirea unor oameni veniți de pe tot mapamondul. Drept urmare, în timp, bineînțeles că am abordat și tatuajele semipermanente și permanente, în încercarea de a regăsi acea satisfacție. Am lucrat o perioadă și cu acest tip de artă, iar una dintre prietenele mele poartă cu mândrie rezultatul muncii mele - pe tot spatele având fluturi, flori și rândunele.

Eu consider că un artist vede lumea cu alți ochi. Personal, eu măsor totul din jurul meu în aranjamente, flori, model de tablou, culori, tematici. Pentru mine și starea de spirit joacă un rol foarte important: pot să pictez un tablou în 3 ore sau unul de aceeași complexitate în 2 săptămâni. Chiar și muzica este un factor interesant – eu am melodii pe care pot să desenez sau creez și, în cazul în care este o melodie preferată, o las să cânte ore în șir până termin lucrarea.

Cariera mea nu se rezumă la artă, însă pot să afirm că am un dublu job. Mi-am organizat timpul în așa fel  încât să pot să am un serviciu stabil, care îmi place foarte mult, și să mă ocup în timpul liber de activități care îmi aduc un venit variabil, dar care îmi încarcă bateriile.

În domeniul artei, am încercat, de asemenea, de toate până să îmi găsesc centrul de interes cel mai important. Am pictat și desenat în multiple variante și teme, pe diferite suprafețe. Am avut o perioadă când mă pasiona pictura pe unghii, și am făcut cursuri pentru a mă specializa. A fost interesant, dar nu mă simțeam completă, ceva lipsea. Am avut o perioadă când decoram tot felul de obiecte cu tehnica șervețelului: cutiuțe, sticle, pahare, etc. Totul însă a prins sens atunci când am început să fac florile de hârtie”.

 

Totul a fost din joacă 

„Ideea aranjamentelor cu flori de hârtie a pornit ca o joacă. Am avut de organizat o petrecere cu o prietenă și tema a fost una marină. Am decorat mai multe obiecte în culori marine și, având în vedere că sărbătorita era o fetiță, ne-am gândit să includem și câteva buchețele de flori în decor. Am vrut să păstrăm aceeași tonalitate a culorilor și aici ne-am lovit de o situație: ne trebuiau trandafiri albaștri. Așa a pornit ideea de a face flori care sunt mai deosebite, pe care nu le puteam găsi cu ușurință în grădina noastră și care să impresioneze prin culoare, mărime și model, completând astfel restul decorațiunilor aniversare. A trecut un an de atunci și acum, când privesc nostalgică acele flori, realizez cât de mult am progresat.

Dacă la început totul a fost din joacă și ocazional, astăzi fac flori în fiecare zi. Povestea a continuat datorită evenimentului important și personal care urmează în curând. Atunci când am început să îmi planific nunta, m-am gândit că ar fi foarte interesant să am ceva deosebit și să fie făcut de mine. Am început să mă documentez din ce în ce mai mult în acest domeniu și am descoperit că, în lumea largă, această ramură deja era în mare dezvoltare și la un nivel mult superior decât credeam eu că se poate ajunge. Mi-am propus să încep treptat să fac și eu câteva aranjamente și nici nu mă mai opresc din a face diverse modele. Visez aranjamentele și noaptea, mă trezesc cu gândul la flori și adorm cu lista de modele pe care le am de făcut a doua zi.

Dacă la început aranja-mentele le voiam doar pentru mine, fără să îmi dau seama, am fost îndrumată către o zonă de business în acest sens. Prietenii vedeau poze cu ceea ce fac din flori și am început să am cereri pentru diverse evenimente, cadouri și aniversări. Am organizat botezuri, am bucurat diverși oameni cu cadouri aniversare sau în tonuri de sărbătoare, cu decorațiuni personalizate și aranjamente de flori care vor rămâne intacte mulți ani de acum încolo și vor păstra veșnic amintirea vie a acelei clipe, iar în prezent pregătesc și alte nunți care așteaptă să fie transformate într-un tărâm magic al florilor de diverse mărimi.

Așa a apărut pagina de Facebook Atelier Maia Kartinca. Denumirea nu mi-am închipuit-o ca un brand inițial, ci mai mult o amprentă a faptului că sunt lipoveancă, și îmi place să pictez. Deși mi-am păstrat denumirea paginii și ulterior am început să cochetez cu florile, tind să cred că cel mai potrivit ar fi să aplic metoda păsării Phoenix, cea de a se autodefini, de a se naște încă o dată. E greu să reții un nume rusesc dacă nu știi rusă, mai ales dacă este compus. Am avut diverse situații ușor amuzante cu clienții, care uitau numele atelierului. Drept urmare, avem în desfășurare un proiect, cu un nume mai ușor de reținut, care totuși își va păstra amprenta de care sunt mândră - și anume că sunt o lipoveancă. Vom renaște sub o altă denumire – și aici o să avem multe surprize pe care vă îndemn să le descoperiți”.

***

(autor: Nadia Militei)

Și pentru că în luna septembrie a.c. Claudia Pantelie urmează să spună DA! în fața ofițerului de stare civilă, membrii Redacției „Zorile” îi urează „Casă de piatră” și fericire!

(publicat în nr. 2-3 (291-292)/2017)

 

 
  Olimpiada de religieactivitatiCÂNTECELE CARE NE UNESC  

top
© 2017 Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania
Adresa: Strada Dr. Ratiu Nr. 10 Sector 1 Bucuresti Tel: 021.312.09.94 E-mail: office@crlr.ro